Sint unul dintre multii abonati ai Gazetei de Sud si am citit in numarul din 19.05.2005 articolul „O profesoara de religie si-a convins elevii ca sint posedati de diavol“. Am tinut neaparat sa va scriu citeva rinduri, in calitate de parinte si de crestin ortodox.
Inca de la inceput vreau sa remarc incercarea dumneavoastra de a pastra o atitudine obiectiva de-a lungul intregului articol, argumentata prin prezentarea opiniilor mai multor persoane implicate (directorul scolii, consilierul educational, profesoara in cauza, elevi) precum si reactii ale copiilor si parintilor.
Dar, titlul articolului nu este in concordanta cu continutul. Prin titlu o puneti la zid pe profesoara care „manipuleaza mentalitatea copiilor, facindu-i sa creada ca sint posedati“. Continutul articolului nu justifica acest lucru. Este adevarat ca titlul stirneste interesul si „face vinzare“, dar, sa pastram totusi o atitudine profesionala demna si sa nu uitam responsabilitatea de a educa prin cuvint care atirna atit de greu pe umerii dumneavoastra.
Va spuneam ca sint parinte si am regasit in articolul dumneavoastra reflectarea unei realitati triste si, mai mult decit atit, periculoase. Poate vi se pare exagerat cuvintul „periculos“, dar in conditiile in care copiii din ziua de azi au acces la televizor nonstop (ma refer in cazul de fata la desenele animate) si incep inca de pe la un an sa fie atenti la ce vad pe ecran si sa-si manifeste preferintele, sa reactioneze la imaginile privite, influenta nu poate fi decit negativa.
Nu va scriu teorii sau „texte citite“ pe undeva anume. Baietelul meu nu are inca trei ani si isi manifesta dorintele, iar privitul la televizor tinde sa devina una dintre cele importante. Placerea de a privi „desene“ la TV am pastrat-o din copilarie si de multe ori privim impreuna, atunci cind am timp. Este evident faptul ca spatiul acesta, al copilariei, a fost invadat de violenta, spirite rele, influente din filmele horror si filmele pentru adulti. Nu sint singurul care remarca lucrul acesta si daca veti cauta pe internet site-uri dedicate familiei sau cresterii si educarii copiilor veti gasi pe forumurile de discutii gazduite acolo aceleasi aspecte pe care le afirm eu.
Prelungirea personajelor si actiunilor din povestile acestor filmulete se regaseste in promotiile diverselor produse destinate copiilor (preponderent alimentare) si care incurajeaza preocuparile si joaca micutilor cu obiecte precum carduri, discuri colorate, abtibilduri etc. Pe linga personaje, actiunile si mentalitatea acestora influenteaza din plin copiii care se identifica de multe ori cu ele.
Si revin la exemple din realitatea curenta:
– copiii colectioneaza imagini cu personajele;
– in fata blocului reproduc texte si scene din desenele animate, magie, confruntari, contradictii;
– la scoala fac schimburi pentru a-si intregi colectiile, preocuparile lor fiind indreptate catre lumea aceasta imaginara, in care violentei i se raspunde cu violenta, magia este privita ca un atu, iar ambitia, nonconformismul, razvratirea, dorinta de putere dusa pina la extrem sint prezente la tot pasul;
– am asistat la scene in care parintii isi chemau in fata blocului copiii, iar raspunsul acestora era un „strigat de lupta“ al eroului preferat prin care voiau sa-si afirme independenta si refuzul de a se conforma chemarii parintilor.
Daca ar fi sa argumentez influenta nefasta pe care le au televizorul si desenele animate „moderne“ in educatia copiilor ar fi necesare ore intregi pentru ca am la indemina, din pacate, o abundenta de elemente. Dar nu cred ca este nevoie. Cred ca toti constientizam acest lucru intr-o mai mare sau mai mica masura. Nu mai vorbesc de studiile efectuate de specialisti europeni, americani, japonezi ale caror publicatii sint preluate si la noi sub forma de stiri si care sustin acelasi lucru.
In acest context, o profesoara face afirmatii dure la clasa, la ora de religie, prin care prezinta realitatea si efectele ei negative. Mai mult decit atit, afirmatiile si materialele prezentate sint aprobate de Mitropolie si pledeaza pentru descurajarea violentei. Pina aici nu vad nimic rau in asta. Este socant sa ni se spuna ca personajele care au coarne seamana cu dracii si ca traducerea corecta a lui „Dark magic master“ este „Stapinul magiei negre“? Poate, dar este perfect adevarat. Macar sa ne asumam adevarul. E incomod sa privesti adevarul in fata? Dar asta inseamna maturitate si responsabilitate. Daca micutii nostri nu stiu (deci nu pot face o alegere in cunostinta de cauza), noi, ca parinti, daca ne respectam si-i iubim, avem doar doua alternative sau poate nici atit:
– fie sa alegem noi pentru ei – fiindca ei nu au cunostintele/capacitatea/maturitatea;
– fie sa le oferim toate informatiile pentru a alege deplin constient.
Este poate mai greu sa-i vorbesc copilului despre valori morale a caror necesitate e posibil sa nu o inteleaga, dar pot macar sa-i spun adevarul. Da, personajele de pe carduri daca au coarne seamana cu dracii, iar vrajile, magia, violenta sint distructive si reprezinta raul. Dincolo de violenta si confruntare poti gasi victoria, dar niciodata dragostea si prietenia. Si sa nu uitam ca avem pretentia ca-i iubim pe copii si ca-i educam minati de dragostea noastra parinteasca.
Ati prezentat in articol si situatia in care copilul care a dat tatalui sau cardurile colectionate a povestit cum acela le-a ars. Asta inseamna ca a fost de acord. Poate ca multi parinti nu reusesc din cauza grijilor zilnice sa supravegheze indeajuns preocuparile copiilor, dar iata ca atunci cind li se semnaleaza asemenea situatii aleg in mod corect sa-si indeparteze copiii de tot ceea ce simbolizeaza violenta, raul, dezechilibrul.
Daca materialele prezentate au fost aprobate de Mitropolie si, mai mult, concepute de un reprezentant al ei, atunci cred ca merita cercetate cu toata seriozitatea, inainte de a fi „etichetate“ (eventual ironic sau chiar malitios). Dintre institutiile societatii noastre, Biserica este pe primul loc in ierarhia increderii oamenilor. Acest lucru nu este intimplator si are o mare insemnatate. Sa nu uitam ca sintem un popor crestin si ca intreaga noastra existenta ca indivizi este marcata de prezenta in biserica (botez, casatorie, moarte). Iar daca in cadrul Mitropoliei s-a considerat necesara crearea unui asemenea pliant, nu a fost intimplator.
Totdeauna vor exista pareri impartite. Dar important este sa facem alegerea corecta si sa optam pentru calea care duce catre echilibru. Iar copiii educati intr-o societate care ignora violenta, incurajind-o in acest fel, nu pot avea un viitor. Este necesar ca prichindeii sa capete informatii despre bine si rau chiar daca unii prefera sa uite ca binele inseamna Dumnezeu si se tem sa recunoasca existenta diavolului.
Va multumesc pentru rabdarea de a citi aceste rinduri. Stiu ca e greu sa faci educatie (am vazut la copiii mei), cu atit mai mult la nivelul societatii. Dar, atunci cind te pui in slujba unor principii generoase, capeti o bucurie interioara care te face sa treci mai usor peste toate dificultatile. Daca am tine cont de acest lucru cu totii, multe ar arata si s-ar intimpla altfel in ziua de azi.
Cu stima, Alexandru M. Craiova, 19.05.2005
