Zilele Severinului vor fi deschise astazi cu o inaltatoare slujba savirsita de Inalt Prea Sfintia Sa Teofan, Mitropolitul Olteniei, impreuna cu Inalt Prea Sfintia Sa Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei, alaturi de un ales si distins sobor de preoti. Tot atunci, pentru enoriasii Sfintei Biserici Ortodoxe, pentru credinciosi si pentru necredinciosi, in general, pentru intreaga suflare crestina din partea noastra de Dunare si din partea cealalta de Dunare, pentru tot poporul din aceste frumoase imprejurimi, va fi deschis, oficial, postul „Radio Lumina“, drum spre sufletele celor care il vor asculta, cale de comunicare si intelegere intre oameni. Spun acest lucru pentru ca, socot eu, si asemenea mie, multi altii, alaturi de nadejde si credinta, cel putin trei lucruri trebuie sa aiba omul ca zestre in aceasta lume: comunicare, intelegere si dragoste.
Daca acum, in aceasta imprejurare, ne-am referi foarte pe scurt la fiecare din aceste concepte, ar trebui sa precizam mai intii ca atit intelegerea, cit si comunicarea se preteaza la abordari multiple si variate. Comunicarea, acest segment nou in cadrul cunoasterii contemporane, se afla intr-o stare preparadigmatica si, in acelasi timp, paradoxala, adica, pe de o parte, „beneficiaza de o recunoastere si un suport din partea instantelor sociale si politice, iar pe de alta parte, ea nu si-a dobindit un fundament epistemologic solid“. Cu toate acestea, comunicarea a devenit un concept universal si atotcuprinzator pentru ca, potrivit reprezentantilor Scolii de la Palo Alto, „totul comunica“.
Din perspectiva istorica a modalitatilor de exprimare, comunicarea a imbracat forma dialogului (oral si apoi scris), care merge de la papirusurile Antichitatii, la dialogurile lui Platon, la scrisorile lui Seneca, R. Descartes, Pascal, Spinoza, Leibniz, Kant, Wittgenstein sau Heidegger, pina la comunicarea om-calculator, comunicare specifica timpurilor noastre.
O prima forma de comunicare pe care vreau sa o amintesc este comunicarea ca transmitere de informatie, notiune care se defineste ca fiind „schimbul verbal dintre subiectul care vorbeste si un interlocutor“, in cazul radioului, publicul ascultator. In acest caz, este vorba despre transmiterea unor mesaje (a unor continuturi cu sens) cu ajutorul limbajului, care se bazeaza pe coduri specifice, insa, ideea care vreau sa o conturez consta in a defini acest tip de comunicare nu ca pe un schimb mecanic de informatie, ci ca pe un act de intercomprehensiune. In acest proces, actorii (realizatorii emisiunilor si receptorii) se influenteaza reciproc atit asupra cunostintelor, asupra starii intentionale, emotionale, starii de credinta, cit si asupra modalitatilor de a actiona.
Daca ne referim la cel de-al doilea concept, cel de intelegere, trebuie sa spunem ca a investiga intelegerea umana inseamna, in general, a investiga natura sa, structura principala, functiile si limitele probabile, forma explicita a intelegerii, de la punctul de vedere practic, interpersonal, comunicational, stiintific si filosofic, la cel religios, etic, metafizic si spiritual. La cele precizate anterior, am avut in vedere rolul metastiintei ca filosofie a intelegerii holistice, precum si principiile acestui tip de intelegere: intelegerea ca unitate in diverse culturi si conceptii despre lume.
Un prim pas in analiza intelegerii il poate constitui baza lumeasca a sa, adica intelegerea naturii, de la perceptii, la conceptii, prin observarea relatiilor si interconexiunilor ce merg spre scopuri pragmatice, al doilea, raportul cunoastere-intelegere, iar al treilea punct de vedere in abordarea naturii umane a intelegerii ar trebui sa plece de la analiza a ceea ce inseamna a fi subiectiv sau obiectiv in abordarea temelor. In acest sens putem spune ca virtutea raportului cunoastere-intelegere este data de viziunea sincera, detasata, nepartinitoare asupra relatiei explicatie teoretica-intelegere practica, iar raportul obiectiv-subiectiv este dat de cunoasterea inteligibila si interesele umane, mintea si nivelul super-factual al operatiilor sale, intuitia perceptuala si creativitatea conceptuala.
In al patrulea rind, trebuie avuta in vedere sfera din ce in ce mai extinsa a intelegerii, precum si faptul ca mintea omului, care vesnic intreaba, este „leaganul cultural“ al traditiilor mostenite, ideilor si credintelor.
Fara a argumenta acum, putem spune ca procesul de articulare a intelegerii este directionat si organizat si de constiinta noastra interna, de scopul potential al actiunii, precum si de reflectia asupra sensurilor si consecintelor posibile. Cu alte cuvinte, credem noi, adevarata structura a intelegerii trebuie cautata in abordarea de tip holistic, acolo unde apare combinatia dintre cercetarile obiective, filosofice, de tip hermeneutic, cercetarile de tip religios si autoinvestigatia subiectiva.
Cit despre dragoste, alaturi de Cuvintul biblic (Corinteni 13), reformulat de Marin Preda: „daca dragoste nu e, nimic nu e!“, vreau sa adaug convingerea conform careia oricita putere de comunicare si de intelegere ar exista, fara dragoste, ele ramin tacere, tacere stearpa, goala, goala de continut, tacere fara incarcatura sufleteasca a tacerii!
