Forul suprem al magistratilor din România a considerat ca nu s-a stirbit imaginea justitiei prin faptul ca un judecator a folosit citiva ani o identitate falsa
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a dovedit inca o data jenant, in cursul saptaminii trecute. A fost intii mascarada concursului de admitere in magistratura, unde s-au incalcat chiar si propriile regulamente de examinare si notare a candidatilor. A fost nevoie de recorectarea a peste 800 de lucrari pentru ca numarul candidatilor declarati admisi la concursul pentru ocuparea unor posturi de judecatori si procurori sa creasca subit de 16 ori (?!). Nimeni din CSM nu si-a asumat raspunderea pentru o asemenea eroare de proportii, nici o demisie din forul suprem al magistraturii nu a fost inregistrata dupa acest scandal, procurorii si judecatorii cocotati in fruntea magistraturii române sperind ca vilva iscata in jurul examenului amintit a trecut neobservata.
Tot saptamina trecuta, Consiliul de disciplina al CSM a dovedit inca o data ca nu tine deloc la prestigiul justitiei române, oricum patat de prea desele acuzatii privind judecatori si procurori „minjiti“ ori slab pregatiti profesional. Intr-un moment in care Uniunea Europeana sta cu ochii pe justitia româna, o adevarata „piatra de moara“ care ar putea impiedica aderarea României in 2007, Consiliul de disciplina al CSM a dat cu nuca-n perete in cazul fostului presedinte al Tribunalului Olt, care, ani de zile, a folosit o identitate falsa. Pentru ca, vreme de mai bine de doi ani, judecatorul Constantin Mereanu s-a crezut actor si a semnat nu doar hotaririle judecatoresti, ci si toate documentele instantei pe care o conducea sub numele „de scena“ Constantin Buca, Consiliul Superior al Magistraturii a considerat ca „bietul“ judecator n-a facut nimic rau si nu merita decit un avertisment.
Pe Buca l-a facut nevasta Mereanu
Cotidianul nostru dezvaluia, cu un an in urma, o parte din invirtelile al caror protagonist era Constantin Buca, pe atunci presedinte al Tribunalului Olt. Pe linga tranzactiile dubioase cu masini de lux – un Ford si un Mercedes, pe care le primise pentru folosinta de la Zenobie Epuras, fostul director de la SUINPROD Caracal, vinzindu-le ca si cind erau ale lui dupa moartea proprietarului – presedintele de tribunal avea o alta „buba in cap“: semna hotaririle judecatoresti si toate celelalte documente ale institutiei pe care o conducea cu un nume fals. De fapt, dupa cartea sa de identitate, Buca se numea Mereanu inca din 2002. Isi schimbase numele, impreuna cu sotia si fiul sau, insa a tinut secret acest lucru. Mai mult, continua sa-si desfasoare activitatea si sa semneze hotaririle judecatoresti si alte documente tot cu vechiul nume, situatie de-a dreptul incredibila.
Povestea cusuta cu ata alba a schimbarii numelui presedintelui Tribunalului Olt – din Buca in Mereanu – pare demna de Cartea Recordurilor. „La un moment dat, sotia s-a implicat in schimbarea numelor in familie. Cind a trebuit sa-mi preschimb buletinul in anul 2002, in vara, am sesizat ca in certificatul de nastere si in certificatul de casatorie ma numeam Mereanu si, obligatoriu, in cartea de identitate mi-au trecut noul nume“, sustinea presedintele Tribunalului Olt.
Poate ca unii slabi de inger l-ar fi crezut pe cuvint pe judecator, insa cei care cunosc modalitatea de schimbare pe cale administrativa a numelui ar izbucni in hohote de ris. Ar avea si motive: procedura de schimbare pe cale administrativa a numelui este complicata si presupune in mod obligatoriu ca demersurile sa fie facute personal de cel care solicita schimbarea.
Procedura schimbarii numelui este reglementata de Decretul nr.975/1968 cu privire la nume si de Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila. Conform acestei proceduri, persoana care solicita schimbarea numelui pe cale administrativa trebuie sa depuna o cerere la primaria localitatii in care domiciliaza, cerere ce nu poate fi intocmita decit personal, folosind un formular-tip. De asemenea, cererea trebuie motivata si insotita de mai multe acte, printre care: copii legalizate ale actelor de stare civila, un exemplar al Monitorului Oficial in care a fost publicata schimbarea numelui, o declaratie data in fata notarului prin care celalalt sot isi da acordul la schimbarea numelui comun. Ofiterul de stare civila nu primeste dosarul de schimbare a numelui fara aceste documente. Ca atare, judecatorul Buca (pe atunci) nu putea sustine ca n-a fost in fata notarului sa dea declaratia mentionata mai sus, pentru ca nu s-ar fi putut face schimbarea numelui. Cel putin in aceasta privinta, sustinerile sale ca nevasta i-a schimbat numele fara stirea lui par doar povesti de adormit copiii.
Dubla identitate „din considerente familiale si sentimentale“
Cu toate astea, membrii Consiliului de disciplina al CSM au „pus botul“ fara sa cricneasca in momentul in care judecatorul Buca-Mereanu le-a oferit aceeasi infantila explicatie. In fata forului suprem al magistratilor din România, judecatorul slatinean a recunoscut ca a utilizat vechiul nume de Constantin Buca chiar si dupa 2002, cind a luat numele de fata al sotiei. „Recunosc si regret aceasta fapta si tin sa mentionez ca am facut-o doar din considerente familiale si sentimentale. Mi-am schimbat numele la rugamintile sotiei si fiului meu, dar am folosit vechiul nume de Buca pentru ca asa eram cunoscut“, a declarat Buca-Mereanu in fata membrilor CSM.
Judecatorul i-a aburit apoi pe membrii CSM, spunindu-le ca a fost distins de presedintele Ion Iliescu cu medalia „Meritul Judiciar“ (uitind sa precizeze ca presedintele tarii i-a dat medalia lui… Buca, nu lui Mereanu), apoi a mentionat: „Fapta mea nu a fost de natura sa afecteze calitatea actului de justitie“. Ceea ce a pus capac la toate este declaratia sa conform careia „nu am folosit niciodata alternativ cele doua nume“. O asemenea sustinere nu poate fi considerata decit o incercare de a-i duce de nas pe membrii forului suprem al magistratilor români. Daca a uitat intre timp, ii reamintim chiar noi judecatorului Buca-Mereanu ca, in actul sub semnatura privata incheiat cu ocazia vinzarii Fordului (desi nu era al lui), si-a trecut ambele nume: „Buca F. Constantin“, apoi, in paranteza, „Mereanu F. Constantin“.
Cine bate buca Consiliului Superior al Magistraturii?
Trecind, insa, prea usor peste ceea ce fostii colegi de la Curtea de Apel Craiova ai judecatorului Constantin Mereanu catalogau drept „o situatie ingrata pentru noi, judecatorii“, membrii Consiliului de disciplina al CSM au decis, saptamina trecuta, ca nu-i mare lucru. Ce daca un asemenea caz nu s-a mai intimplat nicaieri in lume! Considerind ca nu a fost cu nimic afectat prestigiul justitiei si ca nimeni n-o sa le bata Buca (pardon, obrazul!) pentru o asemenea hotarire, membrii CSM s-au gindit sa-i dea, acolo, judecatorului Constantin Mereanu o sanctiune de ochii lumii: un avertisment.
La o adica, mai-marii magistraturii române au dreptate. Ce mare lucru sa te cheme in buletin Mereanu, dar tu sa semnezi toate actele cu numele de Buca… Orice om face asta, nu-i asa? Iar la judecatori, probabil ca e chiar la moda…
