Indiferent de anotimp si de vreme, vinzatorii ambulanti de ziare sint la datorie. De la primele ore ale diminetii, ii intilnesti in intersectiile semaforizate ale orasului. Multi dintre ei au situatii financiare precare si au aflat ce inseamna greutatile. Sint insa oameni cu o putere si tarie de caracter deosebite, care au lasat la o parte prejudecatile si isi cistiga cinstit o piine. Majoritatea sint oameni cu carte, care au lucrat multi ani in diverse locuri, dar, in urma disponibilizarilor, au ramas pe drumuri.
Vinzarea de ziare a devenit de citiva ani o sursa sigura de cistig. In ciuda ninsorilor abundente de la sfirsitul saptaminii trecute, vinzatorii de ziare au iesit in strada sa cistige un ban. Imbracati cu doua-trei pulovere, cu geci, fulare si caciuli, vinzatorii ambulanti s-au aflat, in ciuda viscolului si a temperaturilor scazute, in strada. Sint oamenii pentru care respectarea cu strictete a programului de lucru este o prioritate. Unii lucreaza doar de citeva luni, altii sint angajati „model“, cu vechime in munca, dar pentru toti a vinde ziare a devenit deja o profesie. Este locul de munca de unde isi pot intretine familiile, este, poate, singura sursa de venit.
„Am facut in ianuarie doi ani de cind vind Gazeta de Sud. Mai lucrasem in diverse locuri, am fost angajata la patron, dar dupa un timp nu imi mai dadea salariul si ajunsesem sa nu am din ce sa imi mai intretin baiatul, care tocmai intrase la liceu. Mi-am luat inima in dinti si m-am hotarit sa incep altceva. Am zis sa incerc sa vind ziare. Era o sursa sigura de cistig, iar eu de asa ceva aveam nevoie. La inceput mi-a fost extrem de greu, dar uite au trecut doi ani si sint mindra de ceea ce fac. Am indurat doua ierni in strada, dar m-am obisnuit si sint constienta ca este o meserie grea, dar trebuie sa imi fac datoria. Am ajuns chiar sa am clienti fideli, care zilnic cumpara ziarul doar de la mine. Zilele trecute, cind ningea si viscolea, m-am imbracat bine si am stat in strada pina cind am vindut ultimul ziar“, a povestit Viorica Marcu, de 36 de ani, vinzatoare de ziare in zona Spitalului Judetean Craiova.
La schimbarea semaforului, unii soferi „uita“ sa plateasca ziarul
„De cind a inceput sa ninga, imi este foarte de greu. Este frig. Dimineata este un ger de iti taie rasuflarea. Dar asta este meseria si sint bucuros sa mi-o fac asa cum trebuie. Sint suparat pentru ca atunci cind ninge, unor soferi le este frig sa deschida si geamul sa ia ziarul! Dar noi in strada sintem obisnuiti si razbim. Alti soferi chiar ne intreaba ce mai scrie in ziar si sint mindru sa le spun. Le arat prima pagina si daca tine mai mult semaforul chiar le rasfoiesc sa le arat ce cred eu ca i-ar interesa. De sapte luni vind ziare. Dar, ca orice meserie, vinzarea de ziare are riscurile ei. Avem ghinion citeodata ca dam ziarul si pina soferul ne da banii sa vina culoarea verde la semafor si pornesc fara sa apuce sa plateasca. Cei care sint oameni de omenie opresc si ne aduc banii, altii ne platesc a doua zi pentru doua ziare. Avem si surpriza neplacuta ca altii sa plece, iar noi sa fim nevoiti sa platim ziarul din buzunarul nostru“, a mentionat Ion Gongea, de 46 de ani.
Iulian Voicu are 21 de ani si vinde ziare de doua luni. Situatia familiala grea si numeroasele certuri cu parintii l-au determinat sa plece de acasa, sa isi caute serviciu sa se intretina. A lucrat citeva luni, ca muncitor necalificat in constructii, pina intr-o zi, cind patronii i-au spus ca nu mai au nevoie de el. Nu se plinge insa de viscolul si zapada de afara, este multumit ca isi cistiga cinstit piinea si are si adapost deasupra capului. „Este in interesul meu sa stau in intersectie pina vind toate ziarele. Zilnic, cu banii cistigati, imi pot cumpara mincare si nu este nevoie sa cersesc nimanui ajutorul“, a spus plin de optimism tinarul.
„De aproximativ o saptamina este foarte frig, dar ma imbrac bine si nu simt gerul. Este datoria mea, daca ziarul apare, sa il vind. Este o munca in echipa a sute de oameni: unii scriu articole, altii vind ziarul, fiecare cu datoria lui“, a spus Dumitru Hirsie, de 42 de ani.
Unii vinzatori de ziare si-au refacut viata
Pentru unii vinzatori ambulanti de ziare, acest loc de munca a fost o binecuvintare. Cu copii de crescut, fara adapost si bani, vinzarea de ziare i-a salvat. „Nu aveam bani, nu aveam cu ce sa-mi cresc copiii. M-am angajat acum un an si ceva. De atunci vind ziare la semafoare. Copiii i-am dat in ingrijire la un centru de plasament, ii iau doar simbata si duminica. Nu aveam nici unde sa locuiesc. Am avut insa noroc cu o batrina care m-a luat sa o ajut la curatenie, apoi m-a adapostit. Vreau sa pun deoparte un ban sa-mi tin copiii permanent linga mine! Unii trecatori se uita la noi cu compasiune, parca ne pling de mila, dar nu au de ce. Cistigam bani cu care sa ne intretinem si sintem mindri de ceea ce facem! Sint oameni care nici nu au ce sa puna pe masa copiilor, aceia sint de compatimit“, a spus Aida Cristescu, de 33 de ani.
