Un miliard, intr-o singura zi Distributia tigaretelor, cea mai buna afacere dusa pe spatele SNTR
Se cunoaste faptul ca una dintre metodele folosite pentru aducerea pe butuci a Societatii Nationale Tutunul Românesc (SNTR) a fost modul dubios prin care s-a regizat si realizat distributia si comercializarea tigaretelor românesti. Acest domeniu a fost aprofundat si dezvoltat de eternul proprietar al SNTR, INTERAGRO, firma controlata de omul de afaceri Ioan Niculae. Sub zodia INTERAGRO, Tutunul Românesc a fost prabusit. Datele vorbesc de la sine. Desi piata româneasca de tigarete are o capacitate de absorbtie de circa 45.000 de tone pe an (2.250 de miliarde de pachete), SNTR mai reuseste sa controleze ceva mai putin de 15 la suta din piata. Aceasta dupa ce in 1997 producea 25.943 de tone (61 la suta), in 1998- 22.885 de tone (54 la suta din piata), 1999 – 17.628 de tone (42 la suta) si in 2000, anul privatizarii cu INTERAGRO, sa ajunga la o productie de 15.500 de tone, acoperind 36 la suta din piata. Se observa ca declinul incepe din anul 1997, o data cu intrarea pe piata a societatilor multinationale British American Tobacco, Philip Morris si JTI.
Desi pare ciudat, SNTR, prin INTERAGRO, a jucat impotriva propriilor interese facind jocul multinationalelor, permitindu-le extrem de usor sa acopere piata. O pirghie eficienta a fost alegerea distribuitorilor. Aici INTERAGRO a jucat ca la carte. Toate contractele de distributie, inrobitoare pentru SNTR, erau stabilite de compania lui Ioan Niculae. Lucru semnalat de fostul ministru al agriculturii, Ilie Sirbu, in nota de control nr. 48.669 din 12.06.2001. Acolo se mentiona clar ca distribuitorii SNTR alesi si pusi sa faca bani de INTERAGRO fac afaceri dubioase. Asa cum mai afirmam, pare destul de ciudat ca un producator national, precum SNTR, sa acorde din anul 2000 distributia tigaretelor catre concurenta directa, Total Distribution Group (TDG) si satelitii sai Distribution Group SRL si Transgerom SRL. La acea data, TDG avea calitatea de unic distribuitor al produselor JTI ( concurenta) si furniza pe piata, in conditii defavorizante, majoritatea produselor SNTR.
In 2001, ministrul Ilie Sirbu demonstra ca TDG a practicat o strategie de distributie contrara intereselor SNTR, urmarind falimentarea societatii. Nimeni nu a miscat un deget, iar pe Ion Niculae, de la INTERAGRO, nu l-au interesat deloc concluziile Raportului de Control din anul 2001. Mai mult, a perfectionat schema. Va prezentam o manevra interesanta, care a permis distribuitorilor, cu complicitatea conducerii SNTR, sa inregistreze, intr-o singura noapte, un profit suplimentar de un miliard de lei. La 28 ianuarie 2002, doua firme de distributie, Interaction Group SRL si aceeasi TDG, achizitioneaza de la SNTR 46 de tone de tigarete (Interaction), respectiv cinci tone TDG. Ambele societati, afirmind ca nu au la dispozitie mijloace de transport, cer SNTR depozitarea marfii cinci, respectiv doua zile, incheindu-se, in acest sens, doua contracte de depozitare, prin care cele doua firme platesc SNTR taxe de depozitare de doi dolari/tona/zi. Deci Interaction platea 460 de dolari pentru cinci zile, iar TDG, cu cinci tone, 20 de dolari pentru doua zile. Pina aici nimic spectaculos. Numai ca ambele firme au convenit cu SNTR sa cumpere marfa la 28 ianuarie, in conditiile in care a doua zi, la 29 ianuarie, la decizia SNTR, pretul tigaretelor crestea cu 400-500 de lei. O manevra cit se poate de abila si care ridica serioase semne de intrebare, mai ales in conditiile unor informatii privilegiate. Profitul celor doi distribuitori, gratie sprijinului SNTR, a fost de invidiat. Sa facem un mic calcul. La o tona de tigarete sint 50.000 de pachete. A doua zi, dupa cumpararea lor, pretul unui pachet era mai mare cu 400 de lei. Deci, la o tona, cistigul suplimentar a fost de 20 de milioane de lei, iar la intreaga cantitate, nici mai mult, nici mai putin decit 920 de milioane de lei. O afacere de succes pentru distribuitori, iar pierderile constante ale SNTR nu mai mira.
Pentru ca tot am vorbit despre firma Interaction. Devine inexplicabil, in absenta existentei unei puternice influente venite din sfera de decizie economica si politica, cum a reusit Ioan Niculae sa controleze activitatea si destinele SNTR, chiar si atunci cind pachetul de 56 la suta din actiuni a revenit fostei APAPS, condusa de ministrul Ovidiu Musetescu, SNTR intrind in supraveghere speciala. Aici poate fi cheia deoarece APAPS a impins, in 2003, la conducerea SNTR un apropiat al lui Ioan Niculae. Afirmatia nu ne apartine, ea fiind facuta de la tribuna Senatului pe 2 iunie 2003, de catre senatorul Aurel Pana. Redam un pasaj relevant din respectiva interpelare. „ Actualul director al SNTR, uns de domnul ministru Ovidiu Musetescu, dupa renationalizarea SNTR, Marcel Cadar, este una si aceeasi persoana cu directorul de la Interaction SRL, firma capusa a INTERAGRO, care taxa cu 5,5 la suta orice vinzare de tigarete catre subdistribuitorii teritoriali? Daca analizati si componenta Consiliului de Administratie al SNTR se va constata cine a condus si conduce, inca, destinele SNTR de la prima privatizare pina in prezent“. Cazul SNTR este deosebit de interesant, cum interesanta este maniera in care Ioan Niculae a jonglat, nederanjat de nimeni, cu tigaretele si terenurile Tutunului Românesc. Ramine ca el sa mai fie si solutionat.
