Lilica Coanda locuieste in cartierul craiovean Valea Rosie. La cei 63 de ani, femeia este nevoita sa traiasca de pe o zi pe alta din mila prietenelor. Singurul venit sigur este ajutorul social, pe care nu l-a mai primit de sase luni. Femeia traieste singura, intr-un apartament cu doua camere, confort trei, dupa ce sotul a parasit-o.
Lilica a depus, in urma cu doi ani, dosar la primarie pentru a beneficia de ajutor social, din cauza ca s-a imbolnavit grav. Femeia spune ca de doua ori primaria a lasat-o in urma cu plata ajutorului. Acum femeia asteapta acordarea ajutorului de sase luni.
„Nu stiu ce sa mai fac. Autoritatile nu se gindesc ca avem nevoie de ajutorul social. Daca am avea din ce trai, nu ne-am mai milogi. Sint intr-o situatie disperata. De sase luni n-am mai primit banii. A trebuit sa ma imprumut pe la prietene ca sa pot trai. Daca nu am siguranta ca imi vin, nu mai pot nici sa cer bani. Am toate datoriile platite la zi, ca sa nu am vreo problema cu autoritatile. Daca as fi restantiera, miine-poimiine ar veni sa ma dea afara din casa. Mai bine maninc o piine in fiecare zi decit sa ajung iar pe drumuri. Nu este prima data cind mi se intimpla asta. De doi ani, de cind mi se acorda acest ajutor, e a doua oara cind isi bat joc de noi. Ma duc in fiecare luna sa ma interesez si mi se spune ca nu exista fonduri alocate. Normal ca nu exista daca au mincat cei de la primarie banii nostri pe campanie. Sintem citeva sute de craioveni in situatia asta. Unii au copii mici si nu mai au ce sa le dea sa manince. Dar nimanui nu ii pasa“, a spus Lilica.
Din cauza sanatatii precare, Lilica nu mai poate munci
Ajutorul social lunar pe care il primeste Lilica este in valoare de 840.000 de lei. Din acesti bani, femeia trebuie sa isi cumpere mincare, dar sa-si plateasca toate datoriile. „Inainte sa plece barbatu-meu, aveam o situatie materiala foarte buna. Doar el lucra. Venitul lui era suficient pentru noi si copilul nostru. Dupa ce am divortat, eu am ajuns intr-o situatie foarte grea. Cit timp am fost casatorita, nu am avut serviciu si din aceasta cauza nu am putut beneficia de o pensie. Am ramas pe drumuri. Apartamentul in care locuiam l-am vindut, iar banii i-am impartit cu el, iar eu mi-am cumparat unul mai mic in Valea Rosie. Fiind nevoita sa ma descurc, am inceput sa lucrez pe la vechile mele prietene, ca menajera. Pentru ca aveau incredere in mine, m-au ajutat sa imi fac chiar carte de munca. Din pacate, dupa cinci ani m-am imbolnavit grav, nemaiputind munci. Abia atunci am apelat la ajutorul social. Am fost internata de doua ori in spital cu TBC. Am si certificat de handicapat de gradul II, deoarece, cind am divortat, am suferit un soc. Acum stau in fiecare zi si astept banii de pe ajutor. Daca as avea putere, as mai munci, dar nu mai pot. De sase luni maninc o piine pe zi, daca am noroc“, a incheiat femeia.
