Vrajitoarele si prostia i-au distrus viata

Autori


Angela B. are 31 de ani si locuieste cu chirie intr-o garsoniera din cartierul craiovean Lapus. N-a fost niciodata casatorita. Dar gindul maritisului l-a lasat definitiv deoparte de acum sapte ani, cind, din cauza unei povesti pe care o credea de dragoste, a distrus viata ei si a parintilor. Tinara, care pe atunci avea 24 de ani, si-a cautat rezolvarea problemelor amoroase la vrajitoare. Rezultatul a fost devastator, iar nenorocirile s-au tinut lant: minciuna, datorii, camatari, apartamentul pierdut, ani de spitalizare la sectia de psihiatrie… Femeia incearca acum sa-si refaca viata si, mai ales, sa dobindeasca iertarea parintilor, care, dupa ce si-au pierdut casa, s-au mutat la tara si nu mai vor sa stie nimic de fiica lor, care i-a dus la pierzanie.

Angelei nu-i face deloc placere sa-si aminteasca de „gaura neagra“. Asa numeste anii in care tot ce a facut a fost gresit si tot ce avea s-a ruinat. „Gaura neagra“ a inghitit tot ce era mai bun si mai frumos in viata ei: familia, afectiunea parintilor, prietenii si speranta ca va mai iubi vreodata.

„Locuiam la Pitesti, impreuna cu parintii. Mai aveam un frate, dar lucra in cadrul armatei, ajunsese la Bucuresti, pentru ca pina la urma sa se casatoreasca si sa se stabileasca acolo. Daca Sandu ar fi fost acasa, poate ca nu s-ar fi intimplat toate grozaviile. Eram foarte apropiati si cred ca lui i-as fi spus prin ce trec. Dar asa, singura, am ales solutiile cele mai nefericite.

…Pe Tudor l-am cunoscut in spital. Fusesem internata pentru apendicita. El era brancardier. Ne-am vazut pe hol. Iesisem din salon sa mai scap de mirosul insuportabil, de om bolnav. Eram galbena, trasa pe la ochi, cred ca nici nu ma pieptanasem. A trecut impingind un carucior si cind a ajuns in fata mea mi-a zimbit. I-am zimbit si eu. Dupa zece minute s-a intors. Nu stiu unde a aruncat caruciorul de s-a miscat atit de repede. Am acceptat sa stam de vorba. Eram plictisita. Cind am inceput sa discutam mi s-a parut obraznic si prea sigur pe el, dar am preferat sa vorbesc cu un baiat frumos decit sa ma intorc la batrinele plingacioase din salon. Cit am stat in spital a venit sa ma vada in fiecare zi. Imi aducea piersici, pentru ca-i spusesem ca-mi plac. Am continuat sa ne vedem si dupa ce am fost externata. Incet, incet, Tudor a inceput sa se integreze in familie. Mama, mai ales, il placea foarte mult pentru ca statea cu ea la bucatarie si palavrageau despre toate prostiile. Ii lasam sa vorbeasca si ma duceam in camera mea. Nu stiu daca ii placea sa stea de vorba cu mama, dar avea o obsesie sa fie placut de toata lumea, sa fie in centrul atentiei. Nu stiu daca il iubeam. Imi placea ca era descurcaret si vorbaret. Nu te plictiseai niciodata cu el. Prietenele ma invidiau ca era mereu vesel si cind ieseam mai multi el era intotdeana sufletul grupului“.

Ea – insarcinata, el – la munte

Dupa aproape un an de cind se imprietenise cu Tudor, Angela a ramas insarcinata. A fost inceputul sfirsitului.

„Nu stiu cum s-a intimplat, dar am ramas insarcinata. A fost un accident. Cind i-am spus, a ramas mut. Nu vorbisem niciodata despre viitor, despre o eventuala casatorie. Cu atit mai putin despre copii. Pina la urma, mi-a spus ca o sa fie bine, ca vedem noi ce facem. Nu mi-a explicat la ce anume se referea. Eu eram paralizata. Nu stiam incotro s-o apuc. Nu ma vedeam la nici 25 de ani cu un copil, dar eram ingrozita si de gindul de a-l da afara. Pentru ca eu cred in Dumnezeu. Dupa ce am discutat, Tudor a plecat la el acasa. Si nu s-a mai intors. Dupa trei zile, cind am vazut ca nu da nici un semn de viata, am inceput sa-l caut. Parintii lui mi-au spus ca si-a luat concediu si a plecat la munte. S-a prabusit cerul pe mine! Eu eram in situatia in care eram si el plecase la munte. Am asteptat sa se intoarca, m-am dus la el la usa… Isi invatase parintii sa-mi spuna ca nu e acasa. Stiam asta petru ca erau mereu incurcati si vinovati. Pina la urma, am hotarit sa ma descurc singura. Am imprumutat bani de la prieteni, am mers la doctor si am «rezolvat» problema. Primul gind cind m-am ridicat de pe masa de la spital a fost Tudor. Cit de mult il uram! Mi-am spus ca trebuie sa plateasca. Sa se intoarca la mine in genunchi si sa-l fac sa sufere asa cum ma facuse el pe mine“.

„M-a bagat intr-o camera in care mirosea a tamiie si in care ardeau luminari in cele patru colturi“

Pentru a se razbuna, Angela a ales calea vrajitoriei. O prietena ii povestise despre o vrajitoare dintr-o comuna de linga Pitesti, care nu lua bani multi pentru ca nu era foarte cunoscuta.

„Cred ca deja nu mai rationam. Parca mi se pusese un val pe creier. Nu eram eu. Altcineva ma impingea de la spate. M-am dus cu prietena mea la vrajitoare. Am luat la mine toate bijuteriile de aur pe care le aveam. Deja fusesem avertizata ca asa merge treaba. Femeia aia statea intr-o casa mai paraginita, cu doua nepoate cam de virsta mea. M-a bagat intr-o camera in care mirosea a tamiie si ardeau luminari in cele patru colturi. Avea icoane si o gramada de sticle pline cu cine stie ce. M-a asezat linga ea, mi-a luat miinile, si-a dat ochii peste cap si dup-aia mi-a spus ca poate sa ma ajute. Mi-a deschis cartile si a inceput sa le descinte. Nu mai stiu ce mi-a spus. N-am inteles mare lucru. Vorbea in vrajitoreasca ei. Nici nu eram foarte atenta. Mirosea urit in camera si ma uitam la peretii care erau foarte murdari. Mi-a luat tot aurul si l-a pus intr-o batista. Mi-a spus ca trebuie sa ramina la ea, sa-l descinte in nu stiu ce noapte, la nu stiu ce balta. Sa vin peste o saptamina cu cinci milioane, ca mi-l intoarce ea pe baiat si-l lipeste de mine de nu-l mai dezlipeste nimeni. Atunci m-am trezit. I-am spus ca n-am de unde sa-i dau atitia bani. Baba s-a infuriat si mi-a spus ca, ce, eu cred ca asa se face lucrarea? Pe ochi frumosi? Ca e lucrare grea si ca nu poate s-o faca fara zece milioane, ca o costa ierburile si substantele, si ca imi cere mai putin numai pentru ca am adus aurul cu mine“.

Angela era deja imprumutata la prieteni, deci nu putea sa mai apeleze la ei. Si oricum nu ar fi avut sa-i dea o suma atit de mare.

De la cinci milioane, la 25

„Aveam un baiat in bloc, despre care toata lumea stia ca are foarte multi bani. Nu stiu de unde, ca statea singur, se mutase de putin timp si vecinii nu stiau mare lucru de el. Nici nu ma interesase pina atunci. Cu mine a fost mereu dragut. Nici nu stiam exact cum il cheama. Auzisem odata pe cineva strigindu-l Titi. M-am gindit la el ca la singura solutie. M-am dus la usa, mi-a deschis si m-a invitat in casa. Eu si acum cred ca stia deja ca vreau sa-i ceri bani. Poate prietena aia a mea, care imi era si vecina, ii spusese. Era cam sloboda la gura. Baiatul n-a parut mirat si s-a oferit imediat sa ma ajute. A scos banii dintr-o caseta si mi i-a intins pe loc. M-a intrebat daca sint sigura ca nu am nevoie de mai mult. I-am spus ca nu sint sigura cind o sa-i dau, ca o sa ma angajez si o sa-i dau treptat. Mi-a spus sa nu-mi fac probleme, ca nu saraceste el din atit. Nu-mi venea sa cred ce noroc daduse peste mine“.

Peste o saptamina, banii „s-au topit“ in buzunarele vrajitoarei. Care i-a spus Angelei ca vraja este aproape gata, dar ca mai are nevoie de 25 de milioane. Nu de tot, ci doar pentru a imbuna spiritele, dupa care o sa-i returneze fiecare leut.

„Ce-o fi fost in capul meu? Ce-o fi fost in capul meu, Doamne!? Eram deja speriata, as fi vrut sa dau inapoi, dar mersesem deja pina acolo…Si intr-o zi l-am vazut pe Tudor in oras, cu o fata de mina. Am crezut ca o sa mor in secunda aia. M-am ascuns repede, sa nu ma vada… Normal ca m-am dus la Titi. Daca cinci milioane nu fusesera o problema pentru el, de ce sa nu-mi dea 25? Oricum aveam sa-i dau inapoi“.

„Ne-a amenintat ca ne da foc la apartament“


A doua oara, Titi n-a mai fost asa de darnic. I-a spus Angelei ca o sa-i dea banii, dar ca trebuie sa aiba o garantie ca o sa-i primeasca inapoi.

„M-a pus sa semnez, niste hirtii. Cind am vrut sa le citesc m-a intrebat daca mai vreau banii sau nu, ca el se grabeste. Am semnat si peste doua zile mi-a dat banii. Chiar in ziua aia m-am dus cu ei la vrajitoare, care mi-a spus sa ma intorc pestre trei zile. Cind m-am intors mi-a spus ca vraja merge, ca sa ma duc acasa, ca o sa vina la mine baiatul ala si o sa ma roage sa ne impacam. Cind am intrebat-o de bani a inceput sa tipe. Mi-a spus ca a trebuit sa-i arda, ca i-a aruncat in soba dupa ce a facut descintecul, ca e vraja puternica si ca nu mergea altfel. Am inceput sa tremur. M-a scos afara in urlete, spunindu-mi sa zic mersi ca nu mi-a cerut mai mult. Si ca, daca o mai intreb vreodata de bani, imi leaga cununiile si ma descinta de nu ma mai scapa nici popa. Nu stiu cum am ajuns acasa. O saptamina am stat la pat, cu febra si frisoane. Mama nu stia ce am. M-au dus la spital. N-au stiut ce sa-mi faca. Daca ar fi stiut ei ce era in sufletul meu!“.

Ca si cind ar fi putut sa scape, Angela n-a mai iesit din casa de frica sa nu dea cu ochii de vecinul care ii imprumutase banii. Pe motiv ca era bolnava, si nu mintea cind spunea asta, aproape doua saptamini nu a depasit pragul usii nici macar pentru a se duce la cumparaturi.

Intr-o zi insa, Titi a venit la usa sa-si ceara datoria.

„Nu stiu ce a vorbit cu tata. Eram la mine in camera. Mi-a fost frica sa ies. Tata a venit la mine galben la fata si mi-a dat o palma. M-a intrebat cum am putut sa le fac asa ceva. Ce am facut cu banii? N-am apucat sa le explic. Mama a inceput sa urle si se batea cu pumnii in cap. Mi-au spus ca Titi era inhaitat cu niste tigani, ca le-a aratat hirtii semnate de mine cum ca luasem de la el 70 de milioane si i-a amenintat ca, daca pina la sfirsitul saptaminii nu are banii in mina, o sa dea foc la apartament si n-o sa ne mai recunoasca politia nici dupa dinti. Si ca daca spunem cuiva, o sa ne cresteze cu cutitul“.

„M-au internat la nebuni…“

Amenintati si slabi de inger, parintii Angelei au cedat. Si-au vindut apartamentul, au platit datoria si s-au mutat la tara.

„Eu am ajuns la spital. Nu ma puteam opri din plins, mi-era mereu frica sa nu vina tiganii dupa mine si incepusem sa cred ca m-a ajuns blestemele vrajitoarei“.

In spital pe Angela a vizitat-o numai matusa din partea mamei. Parintii au venit o singura data, sa-i spuna ca pleaca din localitate.

„M-am mutat la matusa mea. Nu-mi spusesera in fata, dar stiam ca ai mei nu ma mai vor. Oricum, nici la matusa nu am ramas prea mult. Stateam numai prin spitale. Facusem pe sistem nervos si o eruptie pe piele de care nu mai scapam. Pina la urma, m-au internat la nebuni. Pina si eu credeam ca sint nebuna. Altfel nu imi imaginam cum putusem sa fac toate lucrurile alea“.

Dupa ce a iesit din spital, Angela s-a intors o perioada scurta de timp la matusa ei. Dupa aceea a plecat la Craiova, unde avea o alta matusa care a fost de acord sa o primeasca pina se pune pe picioare.

„Trebuia sa plec undeva unde nu ma cunoastea nimeni. Imi era rusine cind ieseam pe strada si aveam impresia ca toata lumea ma arata cu degetul. M-am angajat la o patiserie, dupa aceea la un restaurant. Am reusit sa ma mut cu chirie la o batrina care nu-mi cere foarte mult pentru ca o mai ajut in casa, ii mai fac mincare…“.

Angela duce acum o viata retrasa, fara prieteni, fara iesiri in afara serviciului. Chiar daca au trecut sapte ani de la intimplarea care i-a distrus viata, trecutul inca o bintuie. Singurul lucru pe care si-l doreste de la viata este sa auda de la parintii ei ca au iertat-o.



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de luni, 2 august 2004

Actualitate

» O batrina traieste cu o piine pe zi
» Sorina isi intretine cei trei copii dintr-un salariu de mizerie
» Scurte stiri
» Restrictii alimentare benefice pentru sanatate si portofel
» Tinerii afaceristi mai au de asteptat
» Preafericitul Parinte Teoctist indeamna la rugaciune si solidaritate
» 16 asociatii craiovene, debransate de la apa
» Noile prevederi privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap
» Locuri de munca in strainatate
» Director nou la Ambulanta Gorj
» Craiovenii, invitati la concursul curateniei
» La Agricola Balteni – pamint bun, recolta bogata, tarani saraci
» Reprezentantii statiei CFR Turnu Severin au fost amendati
» Gradinita „Spiru Vergulescu“ ramine in actuala cladire
» Se reinfiinteaza bazinele legumicole din Dolj
» Asociatiile de proprietari din Slatina se vor desfiinta
» Chiriasii evacuati din casele nationalizate se „ancoreaza“ de teava de gaze
» 30 de familii craiovene, amenintate de autoritati ca vor fi date afara
» Statuia lui Bulucea, la fiare vechi
» Primaria Craiova scapa de calvarul subventiilor pentru caldura
» Autoritatile locale din Romania cer guvernului 12.800 de miliarde de lei
» Vrajitoarele si prostia i-au distrus viata

Local

» Bugetul Primariei Rovinari – prejudiciat cu peste 50 de miliarde de lei
» Pensionarii iau cu asalt farmaciile din Severin
» Un Oltcit a luat foc din cauza acumularii de gaze
» O noua victima pe trecerea de pietoni
» Sfirsit de saptamina insingerat pe arterele rutiere din Mehedinti
» Valea Mare s-a transformat in Valea Plingerii

Dolj

» Repartizarea computerizata a suplinitorilor in invatamintul preuniversitar doljean
» Sotia senatorului Adrian Paunescu, cercetata penal pentru ucidere din culpa

Sport

» Sandoi si-a stabilit lotul pentru viitorul sezon
» Galata a invins campioana Europei
» „Sint nascut pentru a cistiga!“
» Zidane s-a accidentat
» Kahn nu il doreste pe Ailton
» „Niculae a fost un luptator“
» Juventus vrea sa-l imprumute pe Mutu
» „Ne-am retras asa, de capul nostru!“
» „Sper sa revin acasa“
» „Vrem titlul!“
» Probleme pe banda stinga
» „Pasol na turbinca, Ilinca!“
» Lista „Generalului“
» Trupa lui Lucescu face legea in Ucraina
» „Steaua nu va avea probleme cu FC Zeleznik“
» Ovidiu Petre va fi rezerva
» Echipa lui Trica a fost invinsa
» Nuta Olaru si Alina Cucerzan, singurele certitudini ale Craiovei
» „Cineva nu prea iubeste oltenii!“

Opinii

» Transnistria, un exercitiu

Top