Nicolae Ceamburu, de 54 de ani, este unul dintre fiii satului Bohorelu. El nu se poate impaca usor cu ideea ca satul in care s-a nascut si a trait va fi ras de pe suprafata pamintului. Cu toate ca este angajat de 33 de ani al Exploatarii Miniere Matasari, unitatea care vrea sa desfiinteze satul pentru a depozita sterilul rezultat in urma exploatarii carbunelui, Nicolae s-a opus ca locul sau natal sa fie sters de pe harta. Locuinta lui a fost demolata si s-a mutat linga Tirgu Jiu, in urma unui schimb imobiliar. Din casa lui Nicolae Ceamburu nu au mai ramas decit scarile. Acesta s-a trezit intr-o dimineata ca nu mai are pe unde sa iasa din casa, fiindca era inconjurat de pamint: „Veneau noaptea cu abzeterul si dimineata te pomeneai ca nu mai ai pe unde sa iesi din casa afara. I-am dat in judecata si am obtinut hotarire judecatoreasca de intrerupere a lucrarii. Uite scarile mele la casa. Si Vulpe (fostul director al Societatii Nationale a Lignitului Oltenia -n.r.) avea doua camere si s-a ales cu noua, iar pe mine m-a lasat cu nimic. Stiti ce casa am avut eu aici? Nu avea nimeni casa mea. Uitati-va ce a mai ramas din ea. Aveam vie de altoi… Au bagat buldozerul si mi-au darimat-o“.
2,2 miliarde de lei,ca sa plece din sat
Cel care s-a luptat cu compania miniera spune ca a fost rugat cu citeva miliarde sa plece din sat: „Erau pe capul meu. Fugeam prin padure, la vale. M-au rugat si cu bani ca sa plec, dar nu am luat. Va spun exact, ca nu imi este frica: 2,2 miliarde de lei. Nu am pus mina pe un leu. Mina mi-a promis acesti bani. Eu am negociat cu Vulpe. Am avut o casa si au pus noaptea pamint pe mine, pina cind m-au scos afara“, sustine Nicolae Ceamburu.
Biserica din Bohorelu este plina de sicrie
Biserica din Bohorelu este de mult inchisa. Peretii bisericii sint crapati si se desprind la cea mai mica atingere. Inauntru, prin geamurile pline de praf, se vad mai multe cutii din scindura, in care sint depozitate osemintele mortilor.
„Sicriile sint pline cu morti. De sase luni sint in biserica. Bineinteles ca in sicrie sint osemintele mortilor. Nu sint oase, mint. Au bagat cite o lopata de pamint sau ce au gasit, pentru ca au sapat la 20 cm. In satul asta nu se putea respira de mortaciuni“, a spus Nicolae Ciamburu. Mormintul unde se odihnea preotul satului este acum plin de pietre. Osemintele au fost scoase si inhumate in alta parte. „Uitati, ce s-a ales din popa Frintu! In groapa au ramas doar sosetele si pantofii. A murit in 1989“, a spus „ghidul“ nostru, Nicolae Ceamburu. Singurul obiect care mai aminteste ca aici s-a odihnit preotul Mihail Frintu este o cruce din lemn. Sicriele din incinta bisericii care nu au fost exhumate sint cele ale bunicului si tatalui lui Nicolae Ceamburu, care au avut o contributie importanta la ridicarea sfintului lacas. El nu vrea sa-si scoata parintii din locurile de veci, pentru ca ar comite un sacrilegiu, fiindca sint legati de aceste locuri: „Nu i-am scos si nu ii scot de aici, pentru ca au facut biserica, au dat pamintul, au dat totul. A ramas ca el sa se odihneasca in pamintul lui si aici ii las. Nu ii scot“.
Satul uitat si de autoritati
Nicolae Ceamburu spune ca primarul comunei Negomir nu a mai trecut de mai multi ani prin satul care este acum pe punctul de a fi desfiintat: „Cine stie de cind nu a mai trecut primarul pe aici. Acest Florin Circiumaru (n.r. – primarul municipiului Tirgu Jiu si presedinte PSD), care imi este cumnat, este un escroc. Mama lui Circiumaru si cu soacra mea erau surori. A contribuit la demolarea comunei astia. Facea chefuri cu Mischie, la Fintina Doamnei, si au demolat acest sat. Aici a fost o floare de sat. Am avut scoala, am avut camin cultural. Unde sint aceste cladiri? Au disparut intr-o noapte. Au darimat satul, au darimat biserica, au darimat totul“.
„Si-au batut joc de proprietatea noastra“
Unul dintre oamenii care au mai rezistat in sat este Melania Ceamburu. Ea spune ca Mina si-a batut joc de proprietatea sa: „Aveam proiect sa facem casa din caramida, tencuieli obisnuite, interior si exterior, acoperis in patru ape, iar ei au facut-o in dulapi, iar acoperisul innadit in cuie. Au facut casa din BCA. In loc sa o incarce pe interior, au pus rigips pe BCA-uri neincarcate.
Au spus acum sa aduc un expert. Nu stiu unde sa ma duc. Si-au batut joc de proprietatea noastra. Din patru hectare de pamint nu am avut unde sa pun patru kilograme de arpagic. Nu am nici patrunjel. Am apa in casa, am apa peste tot“.
