Intr-o curte plina cu buruieni de la marginea soselei, peste drum de cismeaua din comuna Perisor, este ce a mai ramas din casuta batrinei Ioana Badea. In urma cu un an, din cauza ploilor s-a inmuiat tavanul si au fugit care incotro grinzile pe care se sprijinea constructia. Dupa ce a stat ploia a vazut ca putea privi cerul nu numai pe fereastra, ci si prin crapaturile din tavan. Atunci a realizat batrina Ioana ca si barbatul de linga ea, Alexandru Vaduva, alaturi de care a stat atita amar de vreme fara sa se cunune, este la fel de batrin si de neputincios. Fara copii si fara rude, femeia a inceput sa bata drumul primariei in speranta unui ajutor. Cum orice bani de la buget intra greu in buzunarul saracului, dupa aproape un an de la nenorocire batrina isi pierduse speranta.
Saraca si cu casa aproape darimata, Ioana Badea din Perisor si-a pastrat un anumit fel de eleganta de care nu se despartea in tinerete. Si acum, la cei aproape 76 de ani, cind pleaca de acasa cu vreo treaba, se uita in oglida crapata, isi potriveste nodul de la batic sub git (nu-i mai sta unei femei batrine sa umble cu capul descoperit), isi pune taiorul bej peste rochita plisata si nu uita niciodata sa-si ia poseta pe cot. Chiar daca se ajuta de baston ca sa ajunga la primarie, baba Ioana nu se lasa si macar un pic tot trebuie sa fie la moda.
„Copii n-am, rude n-am, macar sa nu curga trentele de pe mine cind merg pe drum“, se explica baba Ioana. Zilele trecute a crezut ca e ultimul drum la primarie, ca stia ca-i venisera cele 20 de milioane de lei de la Directia pentru Dialog, Familie si Solidaritate Dolj, ca ajutor financiar pentru reparatia casei. Daca mai intirzia putin plata, era cit pe ce sa fie prea tirziu pentru batrina!
„De reparat n-o mai repar, ca nu se mai baga nimeni, ca are tavanul cazut si toate grinzile indoite, dar ma mai bag in banca si mai iau ceva si pe urma o sa cumpar o odaita undeva, in sat. Nu mai iau doua, ca nu mai sint tinara si ne ajunge mie si mosului o camera. Aici nu se mai poate sta ca ne e teama ca o sa murim sub moloz intr-o noapte. Mai mare pacatul ca sintem crestini si am vrea sa fim macar cu moartea in rindul lumii“, gindeste cu voce tare baba Ioana, resemnata la gindul ca nu e primarita in sat si trebuie sa mai vina inca o data dupa bani. Batrina nu se sperie de singuratate si e cu gindul la sora ei de la Bailesti, necajita si cu copii multi, careia vrea sa-i lase averea, atita cita este. De citiva ani, peste saracia ei s-a asezat si cearta cu vecinul Ion Dinescu.
Canuta om sucit
Cind Dinescu a revenit in sat, si-a luat un pamint intravilan, pe care, de mai multi ani, fusese construita o cismea publica. Atunci cind si-a ingradit terenul n-a mai lasat cismeaua la discretia trecatorilor, ci a inchis-o in proprietatea sa. Nimeni n-a mai avut dreptul sa ia apa pentru ca, zice omul, nu e buna de baut. Ca sa fie sigur ca nu va fi tulburata linistea plopilor de pe proprietatea sa, a legat un ciine care se vrea rau chiar linga cismea si a astupat si izvoarele care o alimentau. Cea mai afectata de modificare este baba Ioana, vecina de peste drum, care nu are fintina in curte si lua si ea cite o caldare de apa pe zi de la cismea. Cismeaua a fost facuta de un basarabean care s-a dus in lumea celor drepti, dar, sustine Dinescu, a facut-o pe pamintul lui. „Am acte, ca m-am judecat si mi-am luat pamintul. Eu am lucrat in primarie in anii ’50 si ii stiu pe toti ca au necaz pe mine. Le-am propus ca fiul meu sa faca proiect si sa reconstruim cismeaua cu apa potabila, dar n-au vrut. Atunci am inchis proprietatea ca nu era sa stau cu ea deschisa!“, spune suparat Ion Dinescu, altul decit celebrul poet. Omul se crede proprietar peste cismeaua publica si nu admite sa-l contrazici, iar daca indraznesti sa o faci incepe sa strige de parca ar fi fript, acuzindu-te ca esti reprezentantul agenturilor straine venit in Perisor cu singurul scop de a-l deposeda de ceea ce crede ca a dobindit. Ce n-a putut sa dobindeasca Dinescu de la Perisor nici macar prin judecata este respectul concetatenilor sai care, intelegatori cu firea omului, il cred doar ciudat!
