Traditii si obiceiuri

A intrat in traditia scolii romanesti ca la sfirsit de an scolar sa vina mult asteptata vacanta de vara. Ea coincide cu sarbatoarea Sinzienelor sau Dragaica, sarbatoare foarte veche, atestata in secolul IV si mult respectata de olteni – juveti.

Dragaica este mostenita de romani de la traci si inlocuieste unele sarbatori vechi pagine cu caracter agricol sau naturalist din perioada solstitiului de vara, 22-23 iunie. Caracter agrar au si datele legate de Sinziene la romani. In lucrarea „Descrierea Moldovei“, Dimitrie Cantemir (1710-1711) afirma despre Sarbatoarea Sinzienelor ca este sinonima cu praznuirea Sfintului Ioan Botezatorul.

Manifestari ca nedeile si ciumarcile – intilniri de bucurie pe versantele Carpatilor -, simbrele – alesul oilor, focurile din Oas si Maramures, tirgul fetelor de pe Gaina constituie fastul lui Ciresar. In toate aceste nestemate, fecioare curate (ielele noptii, zinele zilei, Ilene Cosinzene sau ursitori) mergind in pelerinaj spre cimp impleteau, din florile cele mai alese, covoare sau cununi de Sinziene, pe care le ascundeau in izvoare sau in apa curata, iar tinarul care gasea o astfel de cununa era alesul celei care o ascunsese, i se dezlega limba, ajungind la cununie.

Aceasta traditie a coronitei cu spice s-a pastrat la mirese – prin coronita -, la mire – prin floarea miresei – si la brad – ca simbol al fidelitatii vesnice.

Coronita de flori (Sinziene) impodobeste fruntea tuturor copiilor merituosi la invatatura si cu o purtare demna, fiind bucuria parintilor, mingiierea rudelor si prietenilor.

In ajunul zilei de Sinziene, fetele se spala cu apa in care au fiert flori de cimp amestecate cu flori de Sinziene (Galium ferum), cu credinta ca aceasta zi a Nasterii Sfintului Ioan Botezatorul le poarta noroc.

Nedespartit de sarbatoarea Sinzienelor este si obiceiul paparudelor sau invocarea ploii, care se practica intre 24 iunie si 20 iulie, cind pamintul are nevoie de umezeala: „paparuda, ruda, vino de ma uda“.

Dragaica, bucuria tuturor sau bilciul din afara, este un obicei vechi cu distratii populare (mai ales calusarii) si de schimb de marfa.

Dragaica era cunoscuta mai ales in Imperiul Roman, Tarile Romane fiind gazda contactelor comerciale intre Orient si Occident de-a lungul veacurilor, pe mare sau pe uscat.

In lumea de basm a stramosilor nostri, in vatra arzinda a gliei mostenite de veacuri, s-au tesut traditiile si obiceiurile scrise si nescrise ale incercatului nostru popor, pe care noi, continuatorii de azi, avem obligatia sa le pastram cu sfintenie.