Unii saraci si-ar vinde pina si copiii

Autori


Unii sint saraci din tata-n fiu, altii s-au trezit pe drumuri dupa ce si-au pierdut locul de munca. La Dobrun, in judetul Olt, comuna cu oameni saraci, viata pare mai grea decit oriunde. Oamenii si-ar vinde si bunul cel mai de pret, copiii. Cel putin familia Stanciu se pare ca ar fi dispusa sa faca si asa ceva…

Copiii au crescut ba pe-acasa, ba prin orfelinate

Georgeta Stanciu, de 34 de ani, are sase copii, cel mai mic avind doua luni. Mai are o casa care se degradeaza pe zi ce trece si un sot care munceste cu ziua pe unde se gaseste. Copiii care mai sint pe-acasa se bucura ca inca locuiesc cu restul familiei. Fetita cea mare, Alina Marinela, i-a parasit deja. Acum este la Caracal, intr-un centru de plasament. De saracie nu au mai putut-o tine, ar fi fost mult mai rau si ar fi avut cu totii de suferit. „Am vrut sa-i dam pe doi dintre ei, dar nu ni i-a aprobat Directia…“, spune Georgeta, preocupata sa-l alapteze pe cel mic.

Ionut Cosmin are 12 ani. Din pacate, din cauza saraciei lucii in care familia se zbate, el nu a putut merge la scoala nici macar un an. In urma unui accident petrecut in gospodarie, el a ramas cu urme de la arsura suferita. Ca un facut, ziua cu pricina le-a mai adus un necaz, pentru ca de atunci Ionut Cosmin nu mai vorbeste. Parintii au aflat ca micutul ar putea beneficia de o indemnizatie lunara pentru handicapul de care sufera, numai ca nu stiu cum sa ajunga la Slatina si nici cine sa-i ajute acolo, la comisia medicala.


„Nu prea l-as mai da acum, ca m-am obisnuit“

O gluma, ce e drept – nu cea mai buna, putea sa se transforme intr-o tranzactie in toata regula. „Am venit sa-ti cumparam copilul. Ce zici, ni-l dai?…“, intreaba ghidul nostru prin satul Rosieni, om cunoscut si respectat in sat. La inceput, femeia ezita putin: „Nu stiu ce sa fac, m-am cam obisnuit cu el. L-am crescut pina acum (…) Dar sa asteptati sa-mi vina si barbatul, sa vad ce zice si el. Nu stiu ce sa zic, nu prea l-as mai da acum, ca m-am obisnuit“. Copiii casca si ei gura la noi ca la spectacol cind aud ce vrem. Intre timp, femeia se uita incontinuu la cel mic, care, se pare, era de vinzare. Vazind-o cum se uita la copil si da in plins, o scoatem din impas spunindu-i ca, de fapt, totul a fost doar o gluma.

Dupa ce plecam, familia Stanciu ramine sa-si duca zilele cu 1.800.000 de lei, cit este ajutorul social de la primarie, plus alocatiile copiilor. Ramin cu gustul amar al faptului ca toata lumea vine, le vorbeste si pleaca, dar nimeni nu-i elibereaza de povara traiului de azi pe miine.



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 12 iunie 2004

Top