O data cu alfabetizarea populatiei si accesul la informatie, oamenii din mediul rural au inceput sa aiba control asupra cresterii natalitatii, care a devenit aproape egala cu procentul mortalitatii. Comunitati intregi din judetul Dolj au pastrat numarul de case existent si in urma cu 30-40 de ani, dar s-a redus drastic numarul populatiei prin parasirea de catre tineri a satelor sarace si in care nu exista nici o perspectiva a unui cistig decent sau prin cresterea responsabilitatii parintilor fata de soarta copiilor adusi pe lume.
Singurii care nu au tinut cont de realitate au fost romii, care au ramas sa traiasca intr-o lume anacronica, bazata pe legi nescrise. Analfabetismul, saracia si numarul mare de copii din familiile de romi din mediul rural ii maturizeaza mult mai devreme decit pe romani si-i transforma in unelte de munca pentru cei care isi pot permite sa-i plateasca. De ei si de nevoile lor isi aduc aminte romanii doar cind trebuie sa sporeasca numarul electorilor.
La doar 49 de ani, Constantin Olteanu are 11 copii si 14 nepoti
Constantin Olteanu, din Bechet, este costorar si la cei 49 de ani pe care ii are este tatal a 11 copii si bunicul a 14 nepoti. Este doar unul dintre amaritii care nu se gindesc decit la ce sa le puna copiilor pe masa. Noroc ca de mici i-a invatat ca nu in fiecare zi trebuie sa te saturi! Vechea meserie a familiei din care face parte, costoraritul caldarilor si facutul cazanelelor de tuica, nu mai are cautare, asa ca a gasit o alta metoda de a-si hrani familia. A luat bani cu camata si a cumparat vase de plastic pe care sa le vinda pe fier vechi. Asa a adunat in ograda aproximativ cinci tone de fier vechi, pe care le-a incarcat intr-o noapte in camion si a trimis copiii sa le predea. Nesansa lor a fost ca politia de frontiera a fost la post, a confiscat fierul vechi si l-a depozitat la o persoana autorizata sa faca astfel de comert. „As fi luat 25 de milioane de lei pe fier si in contul lor am facut datorii de 12 milioane de lei. Nu mi-au dat nici o hirtie ca mi-au luat fierul vechi adunat de mine si de copii de prin satele din jur. Acum cine o sa ia banii munciti de mine si familia mea? Au zis ca nu am autorizatie. De unde pacatele mele sa iau eu autorizatie cind nu sint in stare sa dau nici la copii de mincare in fiecare zi? S-au gindit la mine ca ma vedeau procopsi!“, se lamenta Constantin Olteanu.
„Nu au vrut sa-mi faca mutatie la copii, ca au zis ca am decit o camera“
Duda Pipi din Bechet este o femeie care are responsabilitatea a 17 suflete. Copii, nurori, gineri, nepoti si stranepoti se adapostesc in singura camera din ograda. „Nu au loc sa doarma toti si dorm pe rind. Copiii dorm in paturi, iar ailalti stau pe jos, pe unde apuca. Primim doar eu si inca un copil ajutor social, ca mi-au zis ca toti ceilalti trebuie sa aiba mutatii aici. Cind m-am dus sa fac mutatii, mi-au zis ca trebuie sa-i iau in spatiu si nu am spatiu suficient. Pai daca aveam eu camere pentru toti cei 17, ma mai duceam sa cer ajutor social de la primarie?“, spune femeia resemnata ca legile sint tot pentru cei cu stare. In ziua cind i-am vazut averea Dudei, pe pirostiile puse in fata casei, una dintre nurori frigea sapte pesti, pe care batrina trebuia sa-i imparta copiilor care asteptau pe linga tigaie. Ca de obicei, ei nu-i mai raminea decit sa intinga in untura in care se prajisera pestii. Si asta era o masa copioasa!
