Constantina V. are 35 de ani. Locuieste impreuna cu sotul sau, Mihai, si cu cei patru copii intr-o singura camera. De un an, casa lor este intr-un camin.
Constantina provine dintr-o familie saraca, iar casatoria a insemnat pentru ea un refugiu. Visul i s-a naruit insa cind au aparut tot felul de probleme care aveau sa-i faca viata amara.
„Pentru mine, sotul meu, Mihai, a insemnat fericire. Nasterea copiilor a fost o binecuvintare. Ne descurcam si noi cum puteam. Mihai lucra ca muncitor si cistiga trei milioane de lei pe luna. Eu, ca femeie de serviciu la patron, mai aduceam in casa un milion de lei. Banii erau suficienti pentru supravietuire. Eram obisnuiti cu putin. Lipsurile nu ne intristau prea mult. Necazurile s-au accentuat in urma cu doi ani, cind am fost evacuati din casa in care stateam in cartierul George Enescu. Intr-o zi a venit proprietarul si ne-a spus ca trebuie sa plecam. Ne-am certat cu el. Degeaba. Pina la urma, am ramas pe drumuri, fara un acoperis deasupra capului. Am fost nevoiti sa acceptam camera oferita de primarie. Prima oara au vrut sa ne duca la baracile de pe Drumul Apelor. Acolo este si mai mare dezastrul.
La numai citeva zile de la evacuare, Mihai a avut o cadere nervoasa si am fost nevoita sa-l duc la spital. Medicii au spus ca este bolnav psihic din cauza unui soc pe care l-a avut. A stat internat mai mult timp. Eu am fost nevoita sa ma descurc singura cu cei patru copii. De cind a fost externat, trebuie sa ia tot timpul niste medicamente prescrise de doctori. Costa o groaza de bani, dar nu avem ce face. Trebuie sa le cumparam. Daca nu, Mihai innebuneste din nou“, a povestit Constantina.
„Doar un baiat merge la scoala“
Cei patru copii sint firavi. Tenul palid si ochii fara stralucire tradeaza supararile cu care se confrunta. Cel mai mare are 17 ani si are doar doua clase.
„Nu puteam sa-i trimitem la scoala, asa ca au renuntat sa mai invete. Marian, baiatul cel mai mare, are 17 ani, iar Cristi, 15 ani. Amindoi lucreaza pe unde apuca. Julian, cel de-al treilea copil, nu a mers niciodata la scoala, nici nu stie sa citeasca. Doar unul dintre ei, cel mai mic, Radu, invata. Il trimit pentru ca este in clasa a doua si ii dau corn si lapte. Ma scuteste de banii pe mincare. Julian ar vrea sa devina presedinte. Asta este visul lui. Cind o sa creasca mare, mi-a promis ca ne va scoate din mizerie pentru ca o sa fie celebru“, a continuat Constantina.
Caminul in care locuiesc este inconjurat de gunoaie
Acum, Constantina este casnica. Singurul venit al familiei il constituie ajutorul social de doua milioane de lei si alocatia lui Radu. Banii ajung zilnic doar pentru o bucata de piine si citeva legume, restul fiind destinati medicamentelor lui Mihai. Cistigurile aduse de ceilalti copii sint insignifiante.
„Odata, Marian a venit, dupa ce a muncit toata ziua la carat de saci, doar cu 20.000 de lei. I-a tras teapa patronul. Ce era sa faca baiatul? A venit acasa suparat. Tatal sau, Mihai, nu mai lucreaza de cind s-a imbolnavit si nici eu, pentru ca trebuie sa am grija de casa.
Caminul in care locuim este inconjurat de gunoaie. Degeaba facem curatenie daca vecinii vin si arunca resturile pe pamint. Cei de la Salubrizare nici nu mai vin pentru ca nu i-am platit. Au si ei dreptate. Nu stim ce o sa ne facem cu atita mizerie in jur. Cind s-a facut cald afara, am pus zarzavaturi in gradina. Acum miros si ele a gunoi. Cum o sa le mincam?
In plus, ne inghesuim toti sase intr-o camera. Baie nu avem si ne spalam acolo unde dormim si mincam. Apa o luam din curte, de la fintina. Poate o data cu alegerile o sa ni se schimbe si noua soarta“, a incheiat femeia suparata.
