La prima vedere pare doar o mina de om, cu privirea nehotarita. Chiar si patul de spital pare mult prea mare pentru ea. Se leagana incontinuu in timp ce povesteste viata de cosmar pe care o duce de un an incoace. Numele ei e Petruta Dragomir si este din Spataru, comuna Cungrea-Olt. Are 19 ani, dar inca depinde de bunavointa mamei. Care bunavointa nu se prea regaseste in declaratiile copilei. Pe linga faptul ca are probleme de sanatate, Petruta este si oligofrena. Cu toate acestea vorbeste coerent si cu amaraciune. A ajuns din nou in spital, dupa ce mama ei a batut-o crunt.
„M-a batut din nou mama cu vatraiul ca n-am fost cuminte. Am vrut sa ma duc la scoala si s-a suparat, ca vorbesc rastit cu ea. Dar eu nu vorbesc rastit cu ea, eu nu zic nimica“, spune Petruta. De atitea batai a ajuns sa aiba aproape tot timpul semne de lovituri pe tot corpul si abia merge pentru ca mama ei a lovit-o si peste picioare cu vatraiul. Acum, Petruta e internata cu plagi ale scalpului si are un ochi tumefiat.
Ziua o incepe cu bataie si ia bataie ori de cite ori mamei i se pare ca nu este in regula ceva. „Vrea ca sa fac mincare, sa fac curat. Am invatat acum sa mai fac curat, sa mai spal si eu citeva vase“.
De Pasti in spital, de Inaltare la fel
Medicii de la Sectia chirurgie a Spitalului Judetean Slatina aproape ca s-au obisnuit cu ea. „Cu care dintre batuti vreti sa stati de vorba, ca la noi sint multi? Fata de la Cungrea nu e prima data la noi. E vorba de conflictele domestice, in care ambele parti au vinovatia lor. Fata a mai fost la noi. O aduce salvarea si tot ei o duc acasa“, spune dr. Jijeu, cel care acum o ingrijeste pe fata.
„De Pasti a fost in spital, batuta tot de maica-sa, iar Inaltarea a facut-o tot aici. A venit moarta de foame, i-am dat noi de mincare“, spune o batrina din salon. „Am impartit laptele cu ea. Ce mama o fi aia care o snopeste in bataie?“, intreaba retoric o alta pacienta.
„Baietii nu-mi plac ca ma cred una de aia!“
Petruta si-a petrecut viata mai mult in Scoala Speciala de la Bals. A facut opt clase, apoi mama ei nu mai vrut sa o lase la scoala. A vrut insa ca Petruta sa invete anul trecut meseria de zugrav. Prietene n-a avut, pentru ca nu-i place sa vorbeasca foarte mult si pentru ca fetele din scoala aveau apucaturi care ei nu-i placeau. Nici cu baietii nu se intelege mai bine: „Ma cred una de aia“, spune ea plecind ochii.
Tatal vitreg nu i-a sarit niciodata in ajutor, fratii – un baiat si o fata -, sint mai tot timpul plecati cind ea e batuta. Ambulanta a chemat-o bunica, desi este batrina. „Cind ies din spital o sa plec direct la bunica, ca mi-a zis ca ma ia sa stau cu ea. Acasa nu ma mai intorc, ca nu vreau sa iau mereu bataie“, mai spune Petruta.
