Gheorghe Maria are 25 de ani si este craiovean get beget. In prezent, cimitirul este locul unde el munceste, cistigind bani din ajutorul dat la inmormintari. Conditiile in care traieste alaturi de sotie si cei doi copii sint mizere. Singura speranta de a parasi camera in care isi duc traiul este obtinerea unei locuinte prin intermediul ANL.
Gheorghe Maria practica o meserie care nu ii aduce satisfactii, dar ii ofera banii necesari traiului de zi cu zi. Din ingropatul mortilor isi intretine familia compusa din patru persoane.
„De doi ani pot spune ca am un loc stabil de munca: ajut la ingroparea mortilor. Ma duc de dimineata pina dupa-amiaza in cimitir si… astept clientii. Uneori, cistig ceva bani, alteori ma intorc cu buzunarele goale acasa. Cel mai mult am cistigat intr-o zi 300 mii de lei. Am participat atunci la vreo patru inmormintari. In ziua aceea am reusit sa le cumpar copiilor bomboane, dupa mult timp. O familie cu patru persoane este greu de intretinut. Bineinteles ca imi pare rau de cei care mor, dar eu am de profitat de pe urma lor. La inmormintari, de cele mai multe ori oamenii sint generosi. Pe linga bani, ne mai dau si ceva de-ale guri. Copiii sint bucurosi ca le mai aduc si prosoape sau batiste primite de pomana. E trist ce mi se intimpla, dar mortii ma ajuta sa traiesc. Cind moare cineva, este o adevarata bataie pentru cine sa ajute. Cum sint eu, mai sint si altii care nu au ce sa le puna copiilor pe masa.
Intr-o zi a venit Cristi, baiatul meu cel mare, care are cinci ani, si m-a intrebat daca ma rog sa moara oamenii, pentru ca noi sa avem ce minca. Sint si zile insa in care stau degeaba in cimitir si nu am de unde sa iau bani“, povesteste Gheorghe.
Viata intr-o „cutie de chibrituri“ nu este fericita
In prezent, familia Maria locuieste intr-o camera de patru metri patrati, dintr-un bloc de garsoniere de pe strada Brestei. In incapere are loc doar un pat, in care dorm toti, si o masa mica. Mincarea este pregatita pe un resou improvizat, care poate produce in orice moment un scurtcircuit.
Hainele putine pe care le au sint asezate frumos in cutii, sub pat. Sotia lui Gheorghe este casnica si se ocupa de ingrijirea copiilor.
„Pentru ca nu avem mutatie aici, am primit si amenzi. A venit politia in control si ne-a sanctionat fiindca stam ilegal. O data trebuia sa dam cinci milioane de lei, alta data opt milioane de lei. Eu abia imi intretin copiii, nu am de unde sa platesc amenzile. Nu este vina noastra ca nu ni s-au facut acte pe locuinta si nu noi ar trebui sa induram urmarile. Dupa ce am fost dati afara din locuinta in care stateam, autoritatile ne-au asigurat ca mutarea in aceasta garsoniera este doar o chestiune temporara si ca nu e nevoie de acte. Copiilor le este insa cel mai greu sa se acomodeze“, a continuat barbatul.
Locuinta de la ANL ar putea schimba ceva
Grupul sanitar este comun, iar in imobil este o singura chiuveta. Peretii incaperii in care locuieste familia Maria sint plini de mucegai, iar acoperisul format din carton si tabla se transforma intr-o sita cind ploua.
„Cu lipsurile de zi cu zi ne mai descurcam, dar situatia se agraveaza cind ploua sau ninge. Atunci e ca si cum nu am avea o locuinta. Sintem nevoiti sa punem galeti in pat. Peretii sint plini de igrasie si nu ne-am mira daca s-ar imbolnavi copiii. In conditiile acestea nu se mai poate sta. Am facut cerere la primarie pentru o locuinta si ni s-a spus ca sintem pe lista de prioritati, din cauza situatiei in care ne aflam. Dar de unde? Eram pe locul 60, iar apoi am fost informati ca sintem pe 120. Cum e posibil asa ceva? Daca am obtine mai repede o locuinta decenta, ne-am descurca mai usor. Macar nu am mai avea grija ca ni se vor imbolnavii copiii“, a incheiat posomorit Gheorghe.
