Zeci de familii isi duc traiul de pe o zi pe alta in conditii de mizerie, la marginea municipiului Bailesti. Cocioabe din pamint de doar citiva metri patrati adapostesc zeci de persoane, care traiesc sub limita saraciei. Fara curent electric, fara surse de apa, fara cel putin o toaleta, oamenii isi cresc copiii, neavind alta speranta de viata.
11 persoane in trei metri patrati
Leana Rova, de 60 de ani, din Bailesti, traieste intr-un adevarat bordei, o camera de trei metri patrati. In aceasta camaruta locuiesc trei generatii. Bunica, Leana Rova, cu sotul ei, baiatul acestora impreuna cu sotia si cu cei doi copii ai lor, dar si alti patru nepoti ai batrinei. Cei patru minori sint ai fetei, Garofita Durac, care de trei luni este in puscarie, iar barbatul ei este mort. „Fata mea este in puscarie. A fost condamnata la un an si patru luni. A fost prinsa furind fier vechi, pe care voia sa-l vinda. Ii plingeau copiii in casa de foame si n-a avut incotro, a fost nevoita sa fure. Acum cresc eu copiii ei. Ce sa le fac, sa-i dau afara? Mai am si de la baiat inca doi copii. Sintem 11 insi in camera asta“, a spus batrina.
Copiii desculti si murdari se jucau pe salteaua cu arcurile iesite. Cel mai mic dintre ei are doar trei saptamini si plingea in bratele mamei sale, Ileana Gherghe, cumnata celei din puscarie: „Plinge de foame, ca nu pot sa-l alaptez. N-am ce sa fac…“. Ceilalti copii ajung foarte rar la scoala. „Cind sint mai curati si spalati, merg la scoala, dar cind nu, stau acasa, pe batatura. Ne mai ajuta si pe noi, aduna cartone, crengi, ca sa facem si noi focul“, a spus amarita batrina.
Zestrea familiei
Singura zestre a familiei o costituie patul, covoarele de pe pereti si o „masina de tinichea“, in care se face focul. „Noroc c-avem plita asta, masina de tinichea, facem si noi mincare si focul in ea. Covoarele astea le-avem de pe la lume, de pomana. Le tinem pe pereti sa ne fereasca de crapaturile din zid. Am dat 15 milioane pe camera asta, am cumparat-o de la niste romi caldarari, altfel stateam in strada“, a mai spus batrina Leana Rova.
Singurul venit sigur al celor 11 suflete sint alocatiile copiilor. Barbatii casei si Leana Rova mai muncesc pe la vecini cu ziua. „Azi am ce sa le fac de mincare. Am muncit pe la niste familii si nu cer bani, ci sapun, untura, faina, ce pot si ei sa imi dea. Acum le framint si eu piine!“, a spus batrina.
Pe strada pe care locuiesc sint insirate bordeie, ascunse parca de ochii straini, si aceasta, la periferia nou-declaratului municipiu.
