Comuna Teslui din judetul Olt isi plinge, de citva timp, cite un mort aproape in fiecare zi. Mai saraci, mai bogati, mai batrini, dar si, dureros de nedrept, mult prea tineri. Un copil de 15 ani isi regaseste, de citeva zile, mama doar in amintiri. Tatal l-a pierdut la nici opt ani, bunica era cit pe ce sa se prapadeasca si ea acum citeva saptamini. Deocamdata, mai are un acoperis deasupra capului, fara sa stie insa pina cind.
Ionica Racheru a trait ducind de una singura greutatile unei familii, si toate acestea doar de dragul unicului copil. La 20 de ani a ramas fara mama, alaturi de alti sapte frati. A plecat din Sinesti din cauza saraciei si s-a casatorit in Teslui. A facut un copil, Cristian, pe care il iubea, spun vecinii, acum prezenti la inmormintarea ei, aproape ca o nebuna. Pentru ca si-a dat seama ca e unica lui speranta. A ramas vaduva la 30 de ani, dupa ce barbatul ei fusese inghitit de apele Oltului. Din acest motiv, Cristian nu a gustat placerea de a merge la scaldat cu prietenii. In schimb, a gasit in persoana mamei pe cel mai bun prieten.
Tatal lui Cristian are si el o istorie infioratoare. Pe vremea ceausista a fost contra puterii, publicind intr-un ziar local, dupa cum isi aminteste cineva, ceva nu tocmai pe placul regimului. A fost luat si batut de militie pina cind n-a mai fost om.
Ionica a muncit, pina saptamina trecuta, pentru ajutorul social pe care il primea de la primarie. Zilele trecute, ea a cazut dintr-o data, iar vecinii au dus-o la spital la Slatina. Se intimpla acum o saptamina. Medicii slatineni s-au declarat neputinciosi si au transferat-o pe Ionica la Craiova. De aici, la Bucuresti, de unde lui Cristian i-a fost adusa vestea care i-a distrus viata: la 39 de ani, mama lui nu a mai putut ramine linga el sa-i indulceasca zilele. Deznadejdea nu-i este de nici un ajutor, nici cartile aruncate atunci de furie. A plins o noapte intreaga, iar simbata, conducindu-si mama pe ultimul drum, parea ca e departe de tot ce se intimpla…
Profesorii sint alaturi de Cristian
Pe copil il asteapta in vara un examen important. El trebuie sa realizeze ca trebuie sa-si traiasca viata si sa implineasca tot ce a visat mama lui pentru el. Bunica, si ea destul de batrina, de 76 de ani, spune: „Daca il dau, cred ca o sa-nnebunesc!“ Rudele, surori de-ale tatalui, nu sint neaparat de acord. Vecinii spun ca s-au apucat sa discute despre impartirea averii. Bunica e neputincioasa in fata lacomiei acestora: „Eu le-am dat <<dreptul>> cind s-au maritat, dar stiu acum ce-or mai vrea?!“
Profesorii sint alaturi de Cristian si au stabilit ca, daca va dori sa mearga, dupa terminarea clasei a VIII-a, la o scoala de arte si meserii, sa-i plateasca ei abonamentul. Preotul satului a strins, la rindul lui, niste bani, pe care i-a dat rudelor pentru cheltuielile de inmormintare.
Cristian Racheru, invatat cu greutatile, iar acum, distrus si sufleteste, a trait deja pe propria piele ceea ce altii nu ajung sa cunoasca nici macar intr-o viata intreaga.
