O capra hraneste intreaga familie

Cind se vorbeste despre oamenii saraci in Priseaca, toti intorc privirea spre casa Eugeniei Boroi. Privelistea de la intrarea in curte pare desprinsa dintr-un film de groaza. O mlastina imposibil de traversat, o cocioaba al carei acoperis sfideaza legile fizicii, un grajd fara acoperis si o capra bolnava in mijlocul curtii. Capra este, de altfel, singurul animal din curtea Eugeniei Boroi.

„Nu stiu cum o sa ma descurc! Barbatul mi-a murit acum doi ani si de atunci doar Dumnezeu stie cum ma descurc. N-am pensie, n-am de nici unele, traim cu totii doar din alocatia copiilor. Am doua fete si un baiat, toti sint la scoala si nici acolo nu stiu cu ce sa ma mai descurc. De la scoala le cer bani pentru tot felul de lucruri care zic ca le trebuie, ba pentru fondul clasei, ba pentru nu stiu ce si nu am de unde sa le dau. Am incercat sa fac dosar pentru alocatie complementara, dar nu mi l-au primit“, spune femeia. Despre mlastina din curte, Eugenia Boroi vorbeste cu ciuda. Gesticuleaza si arata mereu spre casele vecinilor, care nu o inteleg si nu o ajuta. „Daca ma intelegeau si faceau si ei santuri, dupa cum le-am tot spus, nu mai eram in situatia asta, puteam si io sa traiesc ca omu’. Dar asa, la fiecare ploaie mi-e frica sa nu fiu luata de apa cu aia mici cu tot… Nu mai am nici animale, nici pasari, mi le-au furat sau mi le-a luat apa“, se vaita ea.

Eugenia Boroi spera ca intr-o zi va putea sa-si vinda casa si sa se mute in alta parte, intr-un loc unde exista santuri si vecini mai cumsecade. In pretul casei va intra, probabil, si mlastina care o inconjoara.