Fostul camin Consat din Slatina pare, la prima vedere, o baraca de refugiati. La parter sint citeva cabinete medicale si o cizmarie si pe holuri miroase a mucegai. Peretii sint decojiti si murdari, iar geamurile dintre etaje sint sparte. Unii dintre cei care locuiesc aici lucreaza la firme de constructii, altii isi pierd ziua prin bazar pentru un milion de lei pe luna.
Conditii de mizerie, chirie de milioane
Maria Badea, de 43 de ani, sta de 12 ani in camera 406 a fostului camin Consat din Slatina. Usa camerei se deschide greu. Inauntru e frig, singura sursa de caldura fiind soarele. Incaperea mica e sufocata parca de multimea de haine imprastiate prin toate colturile. „Ce sa fac, e casa mica“, incearca sa se scuze Maria si vocea i se inaspreste brusc. „Uitati-va in ce hal traim, doar camera asta o avem si platim pentru ea chirie 1.200.000 de lei pe luna, plus apa, gunoiul! Darile sint impovaratoare… N-avem nici curent ca l-au taiat saptamina trecuta. Am mers singura si am cerut sa fiu debransata“, a spus femeia.
Camerele caminului nu au contor electric, incasarea se face la pausal. Nu conteaza ca majoritatea locatarilor nu au cu ce sa plateasca. Maria lucreaza in bazar, unde cistiga 1.000.000 de lei lunar. Cu alocatia fetelor, venitul familiei ajunge pe la 1,5 milioane de lei. „Le am pe amindoua fetele la liceu. Cea mica e la Liceul cu Program Sportiv, in clasa a VII-a, iar cea mare, la Economic, in clasa a XI-a. Cea mica a implinit 14 ani, dar nu am avut bani nici pina acum sa-i scot buletinul“.
Sotul nu plateste pensie alimentara
Maria Badea locuieste de opt ani impreuna cu fetele ei. Sotul ei a plecat si nici ea nu stie unde. „L-am dat in judecata, dar nu pentru pensie alimentara, ci pentru ca sa-mi pastrez fetele. De opt ani, de cind a plecat, nu a platit nici un leu pentru fete, dar nici nu vreau bani de la el. Vreau doar sa ne lase in pace, sa nu mai vina sa-mi faca scandal… Fac totul numai ca sa le fie fetelor bine. Dar cum sa ma descurc cu banii astia. Mi-e mila de ele cind le vad ca nu pot sa invete seara la lumina luminarii, dar astea sint posibilitatile. Am facut cerere pentru alocatie complementara, dar nu mi-au aprobat-o, pentru ca nu am avut talon de pensie“, mai spune Maria.
Cind vine vorba despre ajutorul pe care trebuie sa-l primeasca din partea autoritatilor, Maria spune ca a umblat pe la primarie, dar a obosit: „Am dosarul depus la primarie din 2000. Am fost de multe ori sa vad ce se poate face, dar n-am rezolvat nimic. N-a venit nimeni sa vada in ce conditii traim, sa faca o ancheta sociala. Mi-au spus doar sa astept si asa am facut. Cit o sa mai astept, Dumnezeu stie! Eu mai sper, desi nu stiu cum ma voi descurca…“.
Desi Maria s-a inscris acum patru ani pe lista de asteptare pentru acordarea unei locuinte, la pozitia 117, acum ea a ajuns abia pe pozitia 85.
