Indolenta functionarilor publici – micii „dictatori“ din spatele birourilor unde oamenii sint minati de treburi- continua sa puna bete in roate cetateanului de rind, care este plimbat de la Ana la Caiafa. In timp ce petentul ia medicamente de inima si antinevralgice pentru durerile de cap, functionarii tifnosi si nepriceputi isi iau in continuare salariile, tolerati de sefi care, culmea, se mai si mira de ce nu merg toate ca unse in institutia pe care o conduc!
In timp ce mii de tineri iesiti de pe bancile facultatilor stau „pe tusa“ in lipsa unui loc de munca, directorii de institutii si departamente pastreaza in functii angajati incompetenti, care isi declina atributiile, punind pe drumuri oameni care vin la biroul lor sa caute rezolvarea problemelor ce ii framinta. Sa astepti aproape o luna pentru a-ti fi eliberata o adeverinta, acum, in era tehnologiei si a vitezei, este un lucru strigator la cer. Iar acest lucru se intimpla numai pentru ca vrednicia si cheful functionarului public n-au nimic de-a face cu viteza.
„Noi nu avem bani de pierdut!“
Cristina Bordeiu are 22 de ani si din cauza unor probleme de sanatate a renuntat la locul de munca. Imediat a inceput demersurile pentru a-si intocmi dosarul de somaj. Totul a mers bine pina cind a trebuit sa faca rost de o adeverinta de la Serviciul Registrul Agricol din primarie, care sa ateste ca nu detine terenuri agricole. „Prima cerere a depus-o pe 19 februarie. Cred ca s-a pierdut, pentru ca a fost nevoita s-o faca si pe-a doua. De atunci am fost, ori eu, ori ea, de cel putin sase ori la primarie! Dus-intors, asta inseamna 12 drumuri. Inmultit cu opt mii, cit costa biletul de autobuz, inseamna 96.000 de lei. Noi nu avem banii astia de pierdut! «Tovarasa» de la registratura nu stie asta! Nu stie ca nu ne permitem sa cheltuim doua piini pe zi pe drumuri! Fata mea are hernie de disc si o boala a oaselor. N-are bani sa-si cumpere medicamentele. Are dureri cumplite si m-a rugat: «Mami, te rog, du-te tu la primarie si ia-mi adeverinta, ca eu nu mai pot»“, a spus Elena Bordeiu, mama fetei, plingind de durere si de furie in acelasi timp.
Somajul aferent lunii in curs – pe apa simbetei
La Serviciul Registrului Agricol, evident ca functionarii s-au minunat cind au auzit ca femeia umbla de o luna dupa o adeverinta. Si au rasuflat putin usurati, pentru ca „sefu’“ era plecat putin si n-a auzit reclamatia. „Domnul Curteanu nu este deocamdata. Despre ce adeverinta este vorba? Pai, daca n-a lasat-o la semnat! Daca ar fi venit la mine, as fi rezolvat-o imediat“, a spus Ionut Stoica, unul dintre angajati. Domnule Stoica, daca vreunul dintre dumneavoastra ar fi avut rabdarea sa-i explice doamnei unde si de ce trebuie lasata hirtia, fiti convins ca ar fi facut exact ce i-ati fi spus! Acum, Elena Bordeiu se gindeste numai la somajul pe luna in curs, bani de care fata ei ar fi putut sa-si cumpere medicamente, dar pe care i-a pierdut din cauza unor functionari incompetenti si a unor oameni lipsiti de compasiune si respect fata de semeni.
