Zapada s-a dus si au aparut si cei care string fier vechi. Orice bucata de fier, de tabla sau orice sirma nu mai ajunge la gunoi, asa cum se intimpla pina nu de mult, ci se stringe si se duce la un centru de colectare a fierului vechi. Pretul nu-i cine stie ce, 4.000 de lei pe kilogram, dar, in lipsa altui venit, orice ban cistigat este mana cereasca. Mai greu este pina ajungi sa predai marfa, deoarece uneori se sta la cozi de trei- patru kilometri si cite o zi intreaga.
Cozi la centrele de valorificare
Dacii cu remorci, autocamioane, carute si carucioare stau la portile societatilor care se ocupa cu valorificarea fierului vechi. Oameni veniti de prin tot judetul asteapta linistiti sa le vina rindul la descarcat. In primii ani de dupa revolutie nu mai vindea nimeni fier vechi, maculatura, textile, sticle si borcane. Era o ocupatie degradanta, care trezea amintiri comuniste. In ultima vreme insa, in lipsa unei activitati economice care sa asigure locuri de munca, valorificarea fierului vechi si a maculaturii a ajuns singura sursa de venit pentru multe familii din Romania. Unii dintre oamenii cu bani s-au orientat rapid in directia din care batea vintul si au facut bani frumosi din vinzarea la fier vechi a instalatiilor din fier, inox, cupru si aluminiu de la marile combinate industriale.
„Cind nu mai am ce pune pe masa ma duc sa adun o caruta de fier vechi. Iau patru – cinci sute de mii de lei pe ea, alteori si mai putin si ma descurc. Nu-i usor sa aduni fier vechi, dar decit sa bag mina in buzunar la cineva mai bine ma ocup cu asta. Fier vechi este peste tot, numai putere de munca sa ai ca sa-l aduni. Unii oameni ne platesc ca sa il ridicam din curte de la ei“, povesteste Iulica Motoi, din Bucovat.
Gunoaiele, sursele cele mai bune
Ilie Mandache, de 40 de ani, locuieste in Craiova si de trei ani, impreuna cu familia, nu face altceva decit sa stringa fier vechi si sa-l vinda. „Am un cal, o caruta si opt guri de hranit.
De dimineata si pina seara adunam de pe unde putem fiecare bucatica de fier vechi. Sursele cele mai bune ramin tot gunoaiele. Muncim mult pentru ca fierul e greu si-ti rupe spatele, dar la sfirsitul zilei am bani de-o piine si ceva legume“, povesteste Ilie.
In goana nebuna dupa fier vechi nu scapa nici capacele de la gurile de canal sau de scurgere, desi acestea pot fi valorificate mai greu pentru ca multe societati le refuza.
Soferii camioanelor de 16 tone pline cu fier vechi spun ca ei sint simpli angajati care doar asta fac: cara fier vechi.
„Patronul si-a facut o societate care colecteaza fier vechi. Aduc oamenii fier cu carucioarele si iau si ei, acolo, 25 – 50 de mii de lei. Eu ma ocup doar de transport. Nu stiu acum ce naiba s-a intimplat de s-au facut cozi atit de mari. Cred ca stau de vreo patru ore la coada“, a spus Marius Spirlea.
In functie de calitatea fierului, de modul cum este taiat, kilogramul se vinde intre 4.000 si 7.000 de lei. Sefii societatilor de valorificare a fierului vechi sustin ca iarna este sezonul cel mai prost. Primavara insa, tot omul isi face curat prin gospodarie si fierul vechi il vinde, nu il mai arunca, asa cum facea pe vremuri.
