Sint porti la care Mos Nicolae n-a batut niciodata. Sint copii care dimineata gasesc la usa aceiasi bocanci rapciugosi, cumparati de la second, lustruiti de cu seara, dar fara nimic inautru. Sint case in care magia Sarbatorilor de iarna nu a existat niciodata. Case in care copiii zimbesc rar si au fete grave, de mosnegi, care nu se bucura niciodata pentru ziua de miine. Sint copii care nu mai cred de mult ca Mosu’ exista… Pentru ca la ei n-a venit niciodata.
Momit cu piine uscata, cartoane si fier vechi
S-a trezit de dimineata, si-a pus broboada si cizmele si a iesit pe usa. Incet, in virful picioarelor, sa n-o auda Ramona. Stia ca este o prostie, ca oricum fata este obisnuita ca maica-sa sa plece in fiecare dimineata sa scormoneasca prin cartier dupa fier, cartoane si piine uscata. Dar in dimineata asta lucrurile stateau altfel. Era vorba despre o „misiune“ speciala, pentru ca banii pe care ii va primi pe drugile de fier vor ajunge la Mos Nicolae. Sint saraci, dar nu pot indura sa-si vada copilul dezamagit in fata cizmelor goale. E destul de batuta de soarta si-asa!
„E beteaga de la 13 ani. Au nenorocit-o medicii. S-a intepat intr-un ghimpe, am dus-o la doctor, i-am facut analizele si i-au spus ca are mina scrintita. I-au pus mina in ghips si buba aia a copt pe dedesubt. Cind si-au dat seama, era prea tirziu. Urcase cangrena. Si a ramas beteaga Ramona a noastra“, povesteste Mariana Ungureanu.
Acum, Ramona are 17 ani. De cind s-a imbolnavit n-a mai mers nici la scoala. Nici acasa nu poate sa faca mare lucru, oricit de mult si-ar dori sa isi ajute parintii. Si nici maica-sa n-o lasa: „Ce sa faca ea cu o minuta?“. Vara se mai duce pe la prieteni, mai sta prin curte. Dar iarna este prizoniera in casa strimta, cu o singura camera, la gura sobei care scoate fum gros si negru pentru ca in ea ard, alaturi de lemne, incaltaminte veche, cauciuc si cartoane din gunoaiele scormonite de maica-sa.
Fier vechi mai mult, Mos mai bogat
Ieri, in ultima zi in care Mos Nicolae putea sa se decida ce va pune in ghete, Mariana a plecat „la lucru“ pusa pe fapte mari. De dimineata, fusese la o vecina, cu doua plase cu piine uscata, pentru porci. Primise 30.000 de lei si ii pusese cu grija in buzunarul hainei, sperind ca pina la sfirsitul zilei se vor inmulti. „Poate gasesc mai mult fier, sa-l vind. Sa-i iau si ei macar o ciocolata si citeva mere. Am si o surpriza pentru ea: un aparat cu baterii, pe care i l-am luat din timp si l-am tinut ascuns. Sper sa-i placa si sa o bucure. Avem ghinion, ca azi nu-l mai cheama nimeni la munca pe barbatu-meu. Sint zile in care vecinii mai au nevoie si-l mai ia la lucru. Da’ tocmai azi se nimeri ca n-avu nimeni treaba cu el. In mine ramasa speranta!“.
Oricit ar fi de sarac, Mos Nicolae s-a oprit si linga ghetele Ramonei. Mariana l-a „momit“ cu fier vechi si piine uscata. „E destul de nefericita biata de ea, ca nu e si ea la fel ca ailalti copii. Macar Mos Nicolae sa vina pe la ea, oricit de putin i-ar aduce. Poate am noroc si gasesc fier mai mult pina la sfirsitul lunii, sa vina Mos Craciun mai incarcat“.
Cind i-au parasit, parintii i-au luat cu ei si pe Mos Nicolae, si pe Mos Craciun
Madalina si Marian Scarlat au fost crescuti de bunica. Parintii s-au despartit si si-au luat lumea in cap. Copiii nu-i cunosc decit din povesti. Bunica Luxandra a dus tot greul. Parasita de copii, cu barbatul mort si cu cei doi nepoti in grija, Dumnezeu stie cum s-a descurcat. S-au obisnuit cu lipsurile. Copiii au invatat si ei sa se duca la culcare cu burta goala, sa nu mai pofteasca la bunatatile din magazine, sa nu mai ramina cu gura cascata in fata vitrinelor cu jucarii. Au crescut, merg la scoala, se imbraca si se incalta cu ce apuca. Traiesc toti trei intr-o camera de chirpici, la marginea Craiovei, cu cartoane in geam, care nu lasa soarele sa patrunda, inghesuiti in patul subred – singura mobila mai de soi pe care o au. „Averea“ de 600.000 de lei lunar, ajutorul social pe care bunica il primeste de la primarie, se duce in citeva zile, oricit de mult incearca sa o dramuiasca.
La omu’ sarac, nici caii nu trag
Nici macar peste saracie nu sint stapini intru totul. O impart cu unchiu’ Stefan, fratele bunicii, care locuieste in aceeasi curte cu ei, in alta cosmelie incropita de mintuiala, din chirpici si cartoane. Vaduv si el, nea Stefan Motorica ii mai ajuta. Era mai „instarit“, avea caruta si cal. Numai ca acum citeva luni a ramas si el sarac lipit. I-a calcat trenul calul. A ramas cu caruta in curte „de bibelou, ca io sint prea batrin si bolnav s-o uzmesc din loc“.
Madalina si Marian s-au obisnuit cu saracia. Dar de Sarbatori refuza s-o mai inteleaga. Atunci le este cel mai greu sa priceapa de ce la ei nu vine niciodata Mosul cu sacul incarcat, de ce in curtea lor nu miroase a porc pirlit si a caltabosi, de ce in casa nu s-a mai simtit de mai multi ani mirosul de cozonaci, de ce la scoala ei trebuie sa stea intr-un colt atunci cind ceilalti copii se lauda cu ce-au gasit in ghete sau sub pom.
Ghetele lui Petrisor, Gabriel si ale Denisei au asteptat darurile
Mergeau citestrei, suflind aburi pe nas si pe gura. Greoi, ca niste mosnegi cu barbi albe, saltind din doi in doi pasi poverile din spate: trei ghiozdanase in care mai ramasesera doar pungile de la pachetelele cu mincare. Se intorceau acasa, dupa un program incarcat de gradinita: Petrisor, Gabriel si Denisa, trei pici din Bratovoiesti – Dolj. Cu graba mare si preocupati de treaba care-i astepta: sa-si lustruiasca ghetele pentru Mos Nicolae.
„Eu i-am facut scrisoare“, zise Denisa, cu o palma mai naltuta decit baieteii. „M-a ajutat mama, ca nu stiam ce sa-i spun. Da’ am scris-o eu, ca am invatat literele mari de la bunicu’“. Oprindu-se o clipa sa-si traga rucsacelul mai mai bine in spate, fetita alerga sa-i prinda din urma pe prichindei.
„Da’ lu’ Mos Nicolae nu trebuie sa-i faci scrisoare“, sari Petrisor de dupa caciulita trasa pina la sprincene. „Asa mi-a zis mie tata, ca Mos Nicolae stie singur ce trebuie sa aduca: la copiii cuminti bomboane si ciocolata si portocale si… o masinuta! Iar la cine n-a fost cuminte si nu a ascultat pe mama si pe tata, un ciomag mare si gros!“.
„Ba trebuie sa-i faci si lui scrisoare, pentru ca se supara, ca el e fratele lu’ Mos Craciun, asa zicea doamna. Si, daca ii trimitem numai lu’ Mos Craciun, Mos Nicolae o sa se certe cu el si n-o sa mai vina deloc. Daca nu mai vine dup-aia nici unul? Eu zic sa le trimitem la amindoi“, isi dadu cu parerea Gabriel, cel mai dolofan si mai intelept dintre pici.
Cine este mai batrin: Mos Nicolae sau Mos Craciun?
„Nu e adevarat! Mos Nicolae n-are nici un frate. Mie mi-a spus tata ca e mai tinar decit Mos Craciun cu citeva sute de ani si ca, atunci cind s-a facut Mos, era foarte bogat si s-a dus pe furis la niste copii saraci care nu aveau nimic, nimic. Si cind dormeau copiii, ca sa nu-l vada, le-a pus in ghete prajituri, nuci si bomboane. Si copiii aia saraci nu au facut nici o scrisore. Mos Nicolae a stiut el, ca era destept!“, spuse Petrisor, sigur pe informatiile sale.
„Da’ zici tu asa ca nu stii sa scrii ca sa faci scrisoare“, zise Denisa, printre aburi iesiti din fular. Adica mama ei ii spusese ca trebuie sa faca scrisoare. Ce, mama minte?
„Si chiar daca nu trebuie, eu i-am facut, si asa o sa vada Mos Nicolae ca eu sint cuminte si ca stiu sa scriu de la patru ani. Daca e prea ocupat cu toti copiii si o sa uite ce sa-mi aduca? Atunci o sa vada in scrisoarea mea: o bicicleta vreau!“.
„Cum, ma, bicicleta? Pai cum sa aiba loc in cizme o bicicleta?“, se opri locului Gabriel, gindindu-se ca poate Mos Nicolae – daca e chiar asa destept cum spune Petrisor, o sa faca sa intre bicicleta in cizme. Pai atunci, de ce e el fraier si vrea numai un pistol cu capse? Daca se mai gindeste si ar vrea… doua pistoale? Si o pusca? Si o masina in care sa poata sa urce, nu din aia de jucarie, ca anul trecut? Si daca il incurca pe Mos, pune toate ghetele si adidasii si botoseii, sa fie sigur ca intra toate cadourile.
„O sa aiba loc, cum sa nu aiba“, o linisti Petrisor, grabind pasul. Nu trebuia sa mai piarda nici o clipa: daca e nevoie de scrisoare, face si el scrisoare. Daca se incurca Mosul? Acum o saptamina voia pistol cu capse, dar intre timp s-a razgindit: e mai frumos jocul ala pe calculator, cu soldati si pistoale automate. Cu scrisoarea e mai simplu.
Prichindeii incepura sa alerge, fiecare minat de probleme serioase. La rascruce, se despartira. Denisa intra in curtea cea mai apropiata, hotarita sa-si stringa toate incaltarile, de anul acesta si anu’ trecut, ca sa intre bicicleta. Petrisor o rupse la fuga, sa se apuce de scrisoare. Mai greoi si rotofei, Gabriel ramase pe loc. Nu stia sa scrie si nici nu voia sa o puna pe mama sa faca ea scrisoarea. Si apoi, nu prea ii placea lui sa ceara. Asa ca mai bine il lasa pe Mos sa se descurce singur. Cu experienta lui, nu o sa dea gres nici de data asta!
Seara lui Nicolae
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sfintul Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara sa fie vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri de la Mosul care nu li se arata niciodata.
Cine e Mos Nicolae?
Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de Mos Niculae si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca „biruitor de popor“) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat Manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim. Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare etc). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile. Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica „Sfintul Gheorghe Nou“ din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.
In popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: „A intinerit Sfintul Nicolae“. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sfintul Nicolae a venit pe un cal alb, Sfintul Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna.
De Sfintul Nicolae ziua incepe sa se mareasca: „La Sfintul Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace“, zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
