Ce poti cumpara in ziua de astazi cu 50.000 de lei? Mai nimic: patru kilograme de mere, sase bilete de autobuz sau citeva sute de grame de brinza… Si totusi, infima suma de 50.000 de lei inseamna pentru unii o avere. Este diferenta intre a-ti duce copilul la culcare flamind sau a-i amagi foamea pina a doua zi, diferenta intre a avea piine pe masa sau nu, diferenta intre a-ti permite o pereche de sosetute pentru cel mic sau a-l tine descult. Pentru Monica Ion, 50.000 de lei conteaza! Isi creste singura cei doi copii si alocatia suplimentara a acestora este singurul plus intre toate minusurile vietii mizere pe care o duce.
Monica Ion are 29 de ani si este una dintre multele mame care isi cresc singure copiii. Pe Danut l-a nascut in primavara, in aprilie, si pentru citeva saptamini dupa venirea baietelului pe lume, barbatul i s-a intors acasa, la insistentele cumnatei. Dar n-a rabdat prea mult. A dat bir cu fugitii la scurt timp, asa cum facuse si atunci cind a aflat ca in afara de Ana-Maria, care are acum cinci ani, va mai avea un copil. Pe Monica n-a afectat-o prea mult. Ori ca barbatul era prin preajma, ori ca pleca de acasa, era cam acelasi lucru. Nu-i aducea nimic bun, decit vorbe rele si o grija in plus.
In locuinta mizera de pe strada Vasile Alecsandri, de la numarul 124, din Craiova, femeia si-a continuat traiul ca o agonie, impreuna cu copiii ei, cu mama, sora, cumnatul si copiii acestora. In total, noua persoane, dintre care cinci sint copii. Impart lipsurile, dar nu „averea“.
„Mincam separat, pe familii, fiecare ce are. Copiii mei sint imbracati din mila vecinilor, care imi mai aduc haine. In afara de ajutorul social si de alocatia astora mici nu am nimic. N-am vrut sa-mi duc copiii la orfelinat. As fi putut, dar nu ma-ndur sa ma despart de ei. Desi, cred ca le-ar fi mai bine acolo“, a spus Monica alintindu-si micutul infofolit, caruia nu i se zareau decit ochii.
Iarna, nu se dezbraca de paltoane nici noaptea
Inainte de a-l naste pe Danut, Monica a lucrat citeva luni. A intrat apoi in somaj. Cind i-a incetat si dreptul de somaj, n-a mai scos-o la capat. Pina cind baietelul va creste mai mare, pentru ca mama sa se poata angaja din nou, o vor duce tot mai greu. De aceea, alocatia suplimentara pentru copii- 50.000 de lei, maruntis de buzunar pentru altii, pentru Monica inseamna enorm. Dar n-a reusit sa-i ia nici pe aceia.
„In aprilie n-am putut sa-i iau astuia mic un carnet de membru de familie. Si acum mi-au spus ca nu pot sa-mi depun actele pentru ajutor pentru ca nu au carnete. N-am avut parte nici de banii astia! Macar de piine daca aveam si tot era ceva. Si am mai batut si drumurile cu copiii pe la toate usile, sa-i imbolnavesc pe frigul asta. De parca n-ar degera destul acasa!“.
Cele trei camere ale casei de pe strada Vasile Alecsandri nu au mai fost incalzite de mai bine de un an. Foamea este de-abia al doilea supliciu pe care trebuie sa-l indure copiii Monicai. Frigul este insa cel mai rau. Faptul ca dorm imbracati si inghesuiti, pentru a mai incalzi aerul de sub patura, nu ii ajuta prea mult. Fetele si miinile le ingheata oricum.
„Am cerut ajutor pentru caldura, dar mi-au taiat caloriferele anul trecut, din cauza datoriilor. Macar un ajutor cu lemne de foc sa-mi fi dat. Mai faceam focul in curte, ne mai stringeam in jurul lui si ne mai incalzeam“…
