Sechestrati in casa de noroiul de pe ulite

De cind s-au pornit ploile, comunele doljene s-au ingropat de tot in noroi. Pe ulitele care se ramifica de la drumul principal – de regula asfaltat sau macar pietruit, satenii nu pot razbi decit cu cizme de cauciuc si cu multa rabdare.

La Seaca de Padure, drumurile sint impracticabile. Nu de azi, de ieri, ci de saptamini. Regulile sint pe cit de triste, pe atit de simple: cine nu are caruta sta acasa. Cine nu poate sa stea acasa din cauza treburilor se infunda in noroi pina la git, ca in nisipurile miscatoare de pe alte meleaguri. Ca sa ajungi unde te mina nevoia, trebuie sa pleci de dimineata, ca sa fii sigur ca ajungi pina seara. Asa ca boii, vacile, magarii si caii sint la mare pret. Prin brazdele de noroi doar copitele animalelor si rotile carului mai razbesc.

„Asa e in fiecare primavara, toamna si iarna, cind ploua sau ninge. Zici: «Da, Doamne, ploaie sa se faca griul si porumbul, da’ numa’ pe tarla, nu si pe ulitele din sat!»“, spun satenii sechestrati in casa din cauza drumurilor.

In Seaca de Padure, anotimpurile ploioase sint petrecute la gura sobei. Necazul oamenilor este ca lemnul e scump si treburile nu stiu de vreme rea, sa se opreasca in loc.