De aproape o luna, Facaiul nu mai exista. Placuta metalica pe care era inscriptionat numele localitatii a disparut. In locul ei, dar ceva mai departe, s-a pus alta, care anunta iesirea din Craiova, desi asezari omenesti mai sint pe o distanta de 400 de metri, spre Malu Mare. Locuitorii din Facai au vazut si au tacut. Dupa cite schimbari s-au petrecut in ograda lor de mai bine de saizeci de ani incoace, nu-i mai surprinde nimic, nici chiar sa dispara cu desavirsire de pe fata pamintului. Deocamdata nu se pune insa aceasta problema, ba dimpotriva: de-a lungul timpului, Facaiul a urcat pe scara administrativ-teritoriala, adica a sarit de la stadiul de sat nu la comuna sau oras, ci chiar la municipiu resedinta de judet. A devenit cartier al Craiovei, in conditiile in care oamenii inca isi ridica titlurile de proprietate de la Primaria Podari! Oamenii sint resemnati, ba, unii topaie de mindrie ca au buletine de oras, chiar daca pe la poarta nu le trece nici conducta de gaze, nici cea de apa. N-au nici dispensar, nici posta, dar platesc milioane bune impozitul pentru casa. Buletinele ii folosesc doar lui Vasile Bulucea, o data la patru ani, cind promite utilitati la tot cartieru’.
Gogu asteapta telefonul de la Bulucea
„Cum de unde sintem? De la oras, domne! Facaiul e ca si Craiovita, cartier!“, sustine, cu vorba un pic impleticita, Gogu Vanvu, fost taran ceapist, actualmente pensionar de oras. Si pentru a demonstra ca nu vorbeste prostii, da fuga in casa si aduce buletinul, eliberat de Militia Craiova, in 1980. Adevarat, domiciliul lui nea Gogu este chiar in Craiova, si anume pe strada Prelungirea Bechetului, nr.34, Facaiul de ieri, adica.
„Pina la colectivizare, Facaiul a apartinut de Braniste. Dupa, de Podari. Din ’74, insa, tinem de Craiova. Si in 2000, cind am fost la votare, pe Bulucea l-am votat primar al nostru, ca m-a impresionat cind a venit la noi, pe cimp, si ne-a promis ca ne da apa si gaze, si telefon“, isi aduce aminte nea Gogu, scapind pentru o clipa din vedere cele 14 milioane pe care le are de platit pentru impozitul, pe doi ani, la casa din „oras“.
Vecin de „bulevard“ cu Gogu e Dumitru Cornel, tigan din neamul tiganilor deportati. Intors din mijlocul zapezilor Siberiei, Cornel a venit la oras si si-a luat casa: ultima din Facai, pardon, din Craiova, tot pe strada Prelungirea Bechetului.
„Telefon n-au vrut sa ne puna, ca cica sint vreo 300 de metri distanta si n-au atita cablu. Apa nu, gaze nu. Taxiul e dublu, desi scrie mare Craiova, sa vada orice orb“, enumera Cornel avantajele mediului urban in care n-a visat vreodata ca va trai.
Desi nu exista nici un dubiu in ceea ce priveste apartenenta Facaiului, oamenii sint inca legati bine de fosta comuna, Podari, de unde isi ridica titlurile de proprietate ori grinele. Asa se face ca uneori isi pun intrebarea daca sint luati de fraieri: pai, in afara de faptul ca platesc taxe la si de oras, ce avantaje au ca sint considerati parte din Craiova? Oricum, in ceea ce priveste utilitatile de care ar trebui sa beneficieze un cartier din Craiova, acestea lipsesc cu desavirsire si nici nu exista vreun semn ca ar aparea peste noapte.
Pasarele in loc de becuri
„Gaze? La Facai? Cum, se poate sa fim asa de mofturosi?“, se intreaba cu seriozitate Emil Boban, craiovean destul de proaspat, care si-a cumparat casa acum vreo noua ani. A stiut de la inceput omul ca el isi ia casa la Craiova, nu la tara. Timpurile erau altele, s-a gindit ca in doi- trei ani Facaiul va ajunge un fel de Craiovita Noua. Surpriza a fost destul de mare atunci cind s-a dus la notar. A aflat ca titlul de proprietate este emis de Consiliul Local Podari si ca trebuie anulat si facut unul de Craiova. Cum Emil Boban nu era singurul din Facai care sa se afle in acesta situatie, s-a pus problema cum sa se anuleze sute de titluri. Boban se mai gindeste la o solutie si acum, la noua ani de cind a devenit craiovean. Intre timp, si-a facut o firma, „la bulevard“, si asteapta apa, gazele si telefonul, ca in Craiovita. Ar renunta insa si la acestea daca pe buletin ar scrie Podari.
„Avantajul meu? Nici unul. Pentru ca stau in Craiova, platesc impozit un milion si jumatate. La Podari as da vreo trei sute de mii. Oricum, gaze nu avem, apa la fel, de iluminatul stradal nu mai vorbesc, si-au facut pasarile cuiburi in felinare. Poate ni le vor da pe toate acum, ca se apropie campania si e nevoie de voturile noastre“, dezvaluie Emil Boban problema care ii preocupa pe multi locuitori ai cartierelor nascute peste noapte la marginea Craiovei: sint craioveni doar pentru ca sint posibili alegatori?
