La 87 de ani, Catarita, din Tirnava, nu mai asteapta decit moartea. Motiv pentru care se pregateste intens, cu trusou complet si cosciug in sopru. Nu o inspaiminta deloc marea intilnire, in privinta careia ridica o singura problema: o sa fie destul de rece afara ca sa poarte flanel?
Goana dupa groapa
„Ia uite vara-mea, au crescut buruienile pe ea. Tii, ce ti-e si cu viata asta! Cum ajungi…“ Catarita lovi de citeva ori tarina cu bastonul noduros. Nu putea sa se aplece din cauza cocoasei. Da’ o sa vorbeasca miine cu vreun om sa pigoale buruienile care crescusera pe mormint. Ea avea alta treaba. Sa-si faca groapa. De-aia se sculase cu noaptea-n cap si venise tiris-tiris pina la cimitir. Loc n-avea. Era acolo, chiar in fata, sa-l vada toata lumea, un unchi de-ai ei si linga el se gindise fie-sa s-o bage. Da’ cumparase unu’ groapa cu unchi cu tot si Catarita ramasese fara loc.
Batrina pleca de linga vara-sa sa mai vada si mortii ailalti. Nu mai trecuse de mult prin cimitir, poate mai venise vreunul nou. O lua incet, printre morminte, aplecindu-se din cind in cind, cit o tinea cocoasa, sa citeasca numele. Pe-asta, pe Leana asta o stia, murise acu’ vreun an. Chiar ea ii legase luminarile la batiste. Ehe, i-a luat ceva, ca a avut lume multa. Frumoasa inmormintare, cu muzica frumoasa. Venisera muzicantii de la doua comune mai incolo. Si fiu-sau i-a adus camion mare, n-a lasat-o in caruta, ca pe tarani, si i-a pus covoare frumoase, persane, si tabloul de la nunta. Tii, si ce pomana. Bine ca n-a cazut in post, asa ca a mincat lumea pe saturate sarmale, piftii, fripturi si salam. A zis si Catarita, ca tot satul, ca asa moarte, mai mare dragul. Sa te duci cinstit cum se cuvine de copii, cu, uite ici, cruce de piatra frumoasa, mare si placa pe mormint. Si nu e saptamina sa nu aiba Leana flori proaspete la cap.
„Catarito, heei, Evo, ia stai, fata!…“
Batrina se intoarse greu in spate. I se paruse c-o striga cineva. Isi pironi ochii ascunsi pe dupa lentilele groase si unsuroase, sa vada cine e. Abia cind ajunse omul linga ea, isi dadu seama ca era Marin, ala care sta linga cimitir.
„Ce faci, Evo, pe-aci? Cauti moartea-n cimitir? Proasta esti, umblati una dupa alta si nu va gasiti! Vezi ca e acasa, te-asteapta. Du-te fuga, ca iar o scapi“.
„Ce, ma, ce tot boscorodesti acolo, a? Zi mai tare, ca n-aud cu urechea dreapta. M-a tras curentu’“
„Fugi acas’, ca te-asteapta moartea!“
„Curentu, a? Evo, n-o fi, fa, batrinetea? Ia vezi, te-o fi tras ea de urechi si de ochi, de ti-ai pus borcanele alea? “
„Ce curcani, ma, ce, ca nu mai am nici unu’, mi-au murit asta-iarna. Marine, ia da-te mai incoa’, sa-ti spui o vorba… Asa. Ma, stii, batrinetea asta, nu mai pot. Si uite, mi-au marit pensia cu sase mii de lei luna asta… Gata, nu mai am mult si ma duc la barbatu-meu…“
„Da’ ce-ti veni, Evo? Pai cum, tu, asa floricica proaspata, sa vorbesti de morti. Ei, lasa-ma, ca nu te cred. Pai tu ne-ngropi pe toti, fa“.
„Marine, fir-ai tu sa fii, ca te ard cu ciomagu’ pe sale. Ma, uite ce e, io o sa mor, trebuie sa-mi fac groapa.“
„Groapa. Pai ce, fata, vrei s-o-ngropi pe fie-ta? Parca era tinerica si sanatoasa.“
„Al dracu’ om! N-am vazut. Ma duc acasa… Gasesc io pe unu’ sa m-ajute si pe mine, femeie batrina si singura, vai de capu’ meu cum am ajuns…“
Catarita o lua sontic-sontic printre cruci. De suparare, mergea chiar mai repede. Parca nici cocoasa nu i se mai vedea, parca intinerise. Nu se mai uita nici in dreapta, nici in stinga, calcind pe vreun mormint de care nu stia si pe care nu mai avea vreme sa-l ocoleasca. Vorbeste ea cu cineva, sa-i faca o groapa. S-o gasi un loc acolo, cit de mic, ca ea nu mai e cum a fost, a ajuns o umbra de om. Miine se duce la oras sa-si ia placi, de la prefabricate, c-a auzit ea ca nu sint scumpe. Cosciug are in sopru, l-a facut de sapte ani. Prosoapele, vreo douazeci, batistele, tot asa, sint la fie-sa, la Craiova. Si-a aranjat si hainele, doua rinduri, cu flanel si fara, sa vada cum o fi vremea. Mai are crucea, da’ pe asta o lasa la urma de tot…
„Eheee, daca muream mai tinara, mai puteam si io… Faceam io si groapa, si crucea, tot… Nu stateam la mila tineretului de azi“.
