Adevarul despre Zoltan Crisan

De aproape un an, televiziunea a aratat imagini si ziarele au scris despre drama fostului jucator de fotbal Zoltan Crisan, la insistentele lui. S-a creat imaginea unui om napastuit de soarta, sarac lipit pamintului, care trebuie ajutat cu orice pret pentru ca a reprezentat o valoare pentru fotbalul oltean si romanesc si ca atare noi toti ii sintem datori cu ceva. Nu s-a intrebat nimeni, in nici un ziar sau la televiziune, cum a ajuns un fotbalist asa de valoros in situatia omului fara un leu si cu un picior in groapa, in timp ce fosti colegi de-ai lui, de valoare fotbalistica egala, au o stare fizica perfecta, stare materiala foarte buna, situatie familiala demna de urmat.

Adevarul este acesta: fotbalistul Crisan a fost o valoare certa a fotbalului romanesc, dar omul Crisan a fost slab, influentabil, predispus viciilor, risipitor cu banii pe care i-a cistigat, risipitor cu viata proprie, incapabil sa inteleaga ca sanatatea pierduta se poate regasi si cu un efort de vointa din partea lui. Nimeni nu este vinovat de situatia in care a ajuns, nimeni mai mult decit el insusi.

S-a imbolnavit de tuberculoza in urma cu cinci ani, s-a tratat in diverse unitati spitalicesti, dar niciodata nu a dus un tratament pina la sfirsit, niciodata nu a ascultat pina la capat sfaturile care i s-au dat pentru vindecare. Dovada afirmatiilor de mai sus o face realitatea: in timp ce un bolnav de tuberculoza care isi efectueaza tratamentul corect se vindeca in sase luni, Zoltan Crisan s-a prezentat dupa patru ani de la imbolnavire cu stare agravata, cu tuberculoza rezistenta la majoritatea medicamentelor utilizate in aceasta boala.

Ca medic sef de sectie initial, si ulterior ca medic curant, l-am putut cunoaste pe Zoltan Crisan indeaproape si am incercat sa il ajut ca pe orice om in dificultate, neuitind ce a fost in sportul romanesc. L-am tinut in spital noua luni si am cheltuit cu el sute de milioane de lei, bani cu care am fi vindecat o suta de bolnavi de tuberculoza obisnuiti. Aceste eforturi le-am facut in ciuda aparitiilor lui in mass-media pentru a se plinge ca nu sint medicamente, ca-i trebuie bani sa ne mituiasca etc. si in ciuda repetatelor parasiri ale spitalului pentru doua-trei zile, timp in care nu stiam daca-si urmeaza tratamentul sau nu. Am considerat ca, daca el a fost un fotbalist de exceptie, si noi trebuie sa facem o exceptie, desi asistentele care il primeau dupa „autoinvoire“ din spital spuneau ca mirosea a bautura, iar in spital continua sa fumeze, desi era insuficient respirator sever.

La jumatatea lunii septembrie 2003, intr-una din „scaparile din spital“ a facut o tromboflebita pentru care a fost internat in Spitalul nr. 1 Craiova, dar a parasit acest spital nevindecat si a revenit la noi. In urma cu zece zile, aceasta afectiune s-a agravat si a trebuit sa ajunga din nou la Spitalul nr. 1 Craiova.

In 4.10.2003, intr-un articol din Gazeta de Sud, declara ca Spitalul nr. 3 nu-l mai reprimeste, desi eu insumi am lasat in 3.10.2003 dispozitie sa fie reprimit daca este trimis si sa i se administreze medicatia necesara.

Acest ultim articol ma face sa declar urmatoarele:

– fotbalistul Crisan Zoltan, care ne-a incintat pe toti in urma cu 20 ani, nu este acelasi cu omul Crisan, si mai mult, cu bolnavul Crisan;

– bolnavul Crisan a fost nepasator cu propria-i sanatate si de aici s-a ajuns la starea actuala de bolnav incurabil;

– bolnavul si omul Crisan, in cele noua luni in care a stat in Spitalul nr. 3 din Craiova, nu a facut altceva decit sa induca in eroare mass-media si prietenii, cerind bani pentru o operatie imaginara, pentru diverse atentii necesare pentru medicii care il ingrijeau, tot imaginare, pentru pensionare, pentru casa etc.;

– fotbalistul Crisan este cel care ramine in memoria indragostitilor de sport, dar omul Crisan nu exista. Caracterul pe care l-a afisat ma obliga la aceasta departajare, daca vrem sa pastram in memorie ceva despre el.

Pentru afirmatiile de mai sus, invit mass-media sa se informeze de la orice cadru medico-sanitar din Spitalul nr. 3 Craiova si de la colegii de salon, care au fost motivati permanent pentru a-i suporta prezenta si atitudinea.