Liderii statelor membre ale Uniunii Europene si cei ai tarilor in curs de aderare s-au intrunit week-end-ul trecut la Roma, pentru a discuta textul viitoarei Constitutii Europene, propus de Conventia Europeana, condusa de fostul presedinte francez Valéry Giscard d’Estaing. Intrunirea a fost marcata de contradictiile dintre cele sase state fondatoare ale UE (Italia, Germania, Franta, Belgia, Olanda si Luxemburg) si cele care s-au considerat defavorizate de „varianta Giscard d’Estaing“. Prezenta masiva a politiei (peste 9.000 de agenti de ordine) nu a putut sa impiedice manifestatiile, care s-au soldat cu cladiri incendiate si vitrine sparte. Problemele cele mai spinoase au fost reprezentate de modul de vot in cadrul Uniunii Europene, contradictiile dintre statele mari si cele mici, politica de aparare, mentionarea importantei religiei si modul de conducere al Comisiei Europene.
Vot ponderat, vot cu majoranta dubla si vot unanimitar
Stabilirea modului in care se va vota in Uniunea Europeana in viitor a fost o problema dificila pentru cele 28 de delegatii prezente. Votul ponderat, in vigoare in prezent, conferea un avantaj extraordinar Spaniei si Poloniei, care initiasera sistemul in urma cu cinci ani, la Nisa. Anomalia generata de acest sistem, prin care cele doua tari mentionate aveau aproape la fel de multa putere ca state precum Germania sau Franta, le permitea spaniolilor ca, prin alierea cu un stat „mare“, cum ar fi Marea Britanie sau Italia, si cu un stat „mic“, sa detina practic dreptul de veto la orice decizie a Uniunii Europene.
Pentru a contracara votul ponderat, varianta Giscard d’Estaing propune „majoranta dubla“, care impune, drept conditie pentru adoptarea unei decizii, ca tarile care sustin decizia respectiva sa reprezinte cel putin 51 la suta din totalul tarilor membre, iar populatia lor cumulata sa reprezinte cel putin 60 la suta din populatia totala a Uniunii Europene.
Votul unanimitar este considerat, in textul Giscard d’Estaing, drept „o sursa de paralizie totala pentru Europa“ si nu este luat in calcul pentru aplicarea practica, considerindu-se ca este imposibil sa fie multumiti toti membrii Uniunii.
Lupta dintre „cei mari“ si „cei mici“
Varianta Giscard d’Estaing propune o noua structura a Comisiei Europene, cu doar 15 comisari care vor avea drept de vot. Propunerea a intimpinat deja o rezistenta ferma din partea statelor mai mici sau mai noi in UE, care solicita o reprezentare egala, cite un comisar cu drept de vot pentru fiecare tara, ajungindu-se astfel la o Comisie Europeana cu 25 de membri sau chiar 28, dupa extinderea din 2007. Foarte probabil, varianta Giscard d’Estaing va fi respinsa, urmind a fi adoptata propunerea tarilor mici.
Europa religioasa sau Europa laica?
Cererea Papei Ioan Paul al II-lea, de a se mentiona in viitoarea Constitutie Europeana „radacinile crestine“ ale Europei, a fost sustinuta inca de la inceput de state cu populatie in cvasitotalitate catolica (Italia, Irlanda, Spania, Polonia). Celelalte state au militat insa pentru laicitatea institutiilor, inlocuind „radacinile crestine“ cu „valorile pe care se sprijina umanismul“, respectiv egalitatea oamenilor, libertatea, respectul pentru dreptate. Varianta laica este utilizata si in textul Giscard d’Estaing, considerindu-se ca religia ar duce la noi divizari in sinul Uniunii Europene.
Concurenta pentru NATO sau colaborare pe picior de egalitate?
Tendintele din ce in ce mai accentuate de independenta ale statelor membre fata de influenta americana s-au manifestat si in domeniul politicii de aparare. Cei mai aprigi contestatari ai hegemoniei militare americane, Franta si Germania, au initiat, in luna aprilie, includerea in textul viitoarei Constitutii Europene a prevederilor referitoare la crearea unui organism european cu sediul la Bruxelles, independent de NATO, care sa ia deciziile in ceea ce priveste politica de aparare a UE. Pe de alta parte, tarile care au sustinut SUA si in controversata interventie din Irak, respectiv Marea Britanie, Spania si Italia, au cerut infiintarea unei „celule de planificare europeana“, integrata in SHAPE (sediul NATO in Europa). Varianta Giscard d’Estaing a preferat sa nu transeze aceasta disputa, propunindu-se doar „o definitie graduala a unei politici defensive comune a Uniunii“, formulare care pare totusi mai apropiata de pozitia franco-germana, de colaborare si nu de subordonare fata de Statele Unite.
Presedinte sau ministru de externe?
Daca textul Giscard d’Estaing va fi adoptat, presedintia prin rotatie a Comisiei Europene, cu o durata de sase luni, va fi inlocuita cu mandatul de presedinte al consiliului, care va avea durata de doi ani si jumatate si care poate fi reinnoit o singura data. Aceasta varianta, cunoscuta drept solutia „ABC“ (Aznar, Blair, Chirac) este sprijinita de Spania, Marea Britanie si Franta. Statele mici insista insa asupra importantei clarificarii rolului presedintelui consiliului si a separarii clare a atributiilor in domeniul politicii externe si a sigurantei comune intre presedinte si viitorul ministru de externe.
Constitutia Europeana – nastere cu probleme
Prima intrunire dedicata discutarii viitoarei Constitutii Europene a fost insotita de o multime de probleme. Desfasurata la Roma, acolo unde s-a si nascut Uniunea Europeana, in 1957, intilnirea a fost gazduita, ironic, de un complex construit de dictatorul fascist Mussolini in perioada interbelica. Manifestantii antiglobalizare si-au facut simtita din plin prezenta, prin actiuni violente soldate cu importante pagube materiale, in pofida prezentei impresionante a fortelor de ordine.
Primele discutii comune pe marginea viitorului act fundamental al Uniunii Europene au relevat, daca mai era nevoie, profundele contradictii existente intre membrii UE. Aparenta de stabilitate care guverneaza super-statul european ascunde lupte interne, atit intre statele membre, cit si in interiorul acestora. Cheia succesului, in opinia premierului italian Silvio Berlusconi, este rolul culturii ca element unificator. Ramine de vazut insa daca statele membre sau in curs de aderare, fiecare cu o identitate culturala si nationala proprie, vor reusi sa se alinieze la aceste valori culturale si sa adopte fondul comun cultural european. Un fond care nu este insa definit pina acum, un fond care, probabil, este imposibil de definit astfel incit sa multumeasca pe toata lumea.
