„Dom’ primar, imi dai si mie saminta ca auzii ca aduci mata? Sa stii ca nu prea am bani, da’ eu platesc o parte cind mi-o veni pensia aia de 500.000. Acu’ eu stiu ca nu am pamintul la mata, da’ ma stii ca eu platesc! Pai nu ma dusei la tirg cu o oaie si luai un milion pe ea. Daca stam mai mult, poate luam inca 500.000. Dar daca n-o vindeam, ca-mi trebuiau banii?! Nu stii ca baiatul meu s-a insurat? Sintem multumiti ca de cind a luat crestina asta nu mai bea asa mult. Sint imbracata asa, ca ma sculai de noapte si plecai la coceni cu o vecina. La unspe eu ii zisei: « Fa, eu plec, ca ma duc la gradinita sa iau baiatul, ca fata asta pe care a luat-o baiatul meu are si ea un copil. Imi zice mamaie, ii zice tata, ce mai, e ca si al nostru». Nu ma lasi dumneata pe mine fara saminta. Machia, cit o trebui pentru aia 45 de ari? Zici ca nu pot sa iau trei saci jumate? Pai decit sa nu-mi ajunga, mai bine sa-mi ramina asa, ca o sa iau patru saci. Sa viu miine dimineata? Da’ sa stii ca n-am bani acu’. Daca si la vara o sa scot tot cit bag in pamint, atunci sa stii ca ma potolesc. Anul asta nu stiu citi o sa mai vedem primavara“.
Multumita de afacerea pe care o incheiase cu edilul sef Marin Cioc din Castranova, tanti Leana, cum ii spune primarul, a iesit pe usa de-a-ndaratelea.
