14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Viata ca un gunoi

Ora prinzului. Soarele dogoreste cumplit. Talpa pantofului plescaie la fiecare pas, despartindu-se cu greu de asfaltul cleios. Oamenii s-au refugiat la umbra pomilor din curte sau in case, respirind aer vinturat de elicele neputincioase ale ventilatoarelor

Pe drum insa, carutele tiganilor trec neincetat. Merg la rampa de gunoi. In urma lor lasa un miros greu, de resturi care se descompun in caldura nimicitoare. Sau poate ca miezmele vin chiar de la groapa spre care se indreapta cu viteza melcului. Animalele costelive care trag la carute fornaie greu, adulmecind cu narile dilatate aerul fierbinte. Nici macar biciul suierind in aer nu le mai convinge sa mareasca pasul.

17 ani pe rampa de gunoi

La rampa, cei deja prezenti pe mormanul de gunoi ii privesc chioris pe nou-veniti. Mai multi „scormonitori“ inseamna mai putin gunoi de dus la REMAT sau la porci, sau acasa, la copiii flaminzi.

„Io aci traiesc, pe gunoaie. Am o baraca mai incolo. Aci traiesc de cind ma stiu, adica de fro’ saptispe ani. Ai mei s-au despartit. Mama e la Dabuleni, tata, pe la Constanta. Io am ramas cu niste tovarasi care n-au nici ei unde sta. Adunam resturi pentru porcii oamenilor din Mofleni si Catargiu. Dupa ce umplem sacii, seara ne intilnim cu ai de vor sa cumpere. Adunam 40, 50.000 pe zi. Mai mult de 70.000 niciodata…“. Cuvintele ramin suspendate. Marian sare din mers pe o masina cu gunoi venita sa descarce, facindu-le cu sic celorlalti. „A prins-o…Si era plina de cartoane!“, ofteaza cu regret ceilalti.

In mod normal, l-ar fi injurat si poate ar fi incercat chiar sa alerge in urma masinii, sa se agate linga el. Dar de data aceasta e prea cald.

„De ce nu ne vaccineaza contra microbului?!“

Ciorile se rotesc neincetat, iar mustele sint atit de multe, incit ti-e frica sa deschizi gura pentru citeva cuvinte. „Am acasa un baiat de zece ani. Nevasta-mea vine cu mine la groapa. Adunam cartoane, cutii, sticle, fier. Tot ce poate fi vindut. De ce nu ne vaccineaza si pe noi, o data pe an, ca pe vremea lu’ Ceausescu, contra microbului?! Aici venim in fiecare zi. Uneori, de-aci si mincam. Cind vin alimente de le-arunca astia, ca sint <<espirate>>…Noi pe-lea le mincam. Nu ne imbolnavim, ca ne-am obisnuit“, se zdropseste Gicu. Apoi tace, de parca si-ar fi cheltuit ultimele ramasite de energie.

Masina cu gunoi se intoarce, rascolind sub roti deseurile care mustesc duhnit sub soarele de amiaza. Cu sacii plini, Marian spune: „…tu-i casa-n… de primar! La iel se duc toti banii, de…“. Masina se indeparteaza, lasind propozitia neterminata. „Hai, ba, dracu’, ca

n-adunaram nimic!…“. Gasca se sparge. Cautarile incep din nou.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS