Pentru cei care nu au aflat pina acum, Cecenia se intinde de o parte si alta a unei ulite prafuite dintr-un satuc din Olt. Doar citeva dintre case sint mai rasarite. In rest – camarute din chirpici incropite la nimereala, alaturi de care se pirlesc sub soarele ucigator citeva rasaduri pipernicite de rosii. „Prin ’93, s-a hotarit in Consiliul Local al comunei Rusanesti sa li se dea celor mai saraci dintre sateni cite zece ari de pamint la intrarea in comuna. Pentru ca erau toti amariti, si-au zis singuri in gluma: «ceceni». Faceau haz de necaz: «Unde te duci, ma?». «Ete, ma duc acasa, in Cecenia». Si-asa i-a ramas numele satului“.
In Cecenia din Rusanesti-Olt traiesc 19 familii. Initial s-a dat pamint pentru 31 de familii, dar o parte dintre ei au plecat sau au ales sa ramina in sat si in Cecenia sa-si faca doar gradina de zarzavaturi. Mai toti satenii de aici traiesc de pe urma legumiculturii si, oricit ar fi de saraci, tot isi pun citeva rinduri de rosii, ceapa, varza sau ardei: jumatate pentru casa, jumatate pentru piata, sa stringa bani macar pentru citiva saci de faina.
Dintre toti „cecenii“, cei mai saraci sint ai lu’ Badalan. Din casa ridicata cu ajutorul rudelor, n-au reusit sa termine decit o camera in care traiesc inghesuiti toti cinci: Steluta, Florin si cei trei copii- toti baieti. Celelalte doua camere, care nu au nici macar acoperis, le-au transformat in bucatarie si, respectiv, in „camera de clocit“. Intr-un cos din nuiele gaurit si ros de soareci, o curca tantosa, singura avere a familiei, sta infoiata peste douazeci de oua de gaina. „Nu cred ca ies pui din nici jumate din ele. Daca n-au saminta…Mai multe si mai bune n-am avut de unde sa iau“, spune cu regret Steluta, imprastiind o canuta cu griu pe podeaua din pamint.
„Da, Doamne, ploaie, sa nu murim de foame!“
Badalanii n-au nici curent, nici fintina, nici nadejde la zile mai bune. Au numai vecini cumsecade, care ii lasa sa-si ude rosiile cu apa de la fintina lor, si ajutor de la primarie- care nu le ajunge de la o saptamina la alta. Si mai au si trei copii, pentru care muncesc din greu sa aiba cu ce sa le umple burtile si cu ce-i imbraca. „Cel mai mare, Adrian, are sapte ani. Ar fi trebuit sa-l dam la scoala, dar n-am avut bani pentru haine si ghiozdan. Il dam la toamna. Pina atunci om face si noi economii. Macar daca s-ar face rosiile. Da, Doamne, ploaie, sa nu murim de foame!“. De cind au pus cele 100 de fire de rosii, Steluta le pazeste ca pe ochii din cap. Florin mai pleaca pe la oamenii din sat sa ii ajute si sa cistige un ban. Femeia trebuie sa ramina acasa. Cu Tudorel, care are patru ani, agatat de poalele fustei si cu Razvan- mezinul de noua luni- in brate, nu-si permite sa stea mai mult de un ceas sau doua prin vecini, la sapat sau la legat de vie. Mai toata ziua si-o petrece insa linga rasadurile din spatele casei, carind galetile cu apa cersita. „Nu degeaba ne zice lumea ceceni. Sintem ai mai amariti de pe ulita. Ailalti s-au mai ridicat, dupa posibilitati. Se vede dupa casi. Au inceput sa fie mai rasarite. Noi n-avem spor. Daca n-avem nici apa in curte, cu ce sa faci avere? Oricit ai munci, pe seceta asta nu se face nimic. Pina la urma o sa se uite numele satului. Da’ noi, ale Badalan, tot «ceceni» o sa raminem. Asa o sa ne mearga pira, de saraci ce sintem!“.
Singura alinare a Stelutei si a lui Florin este ca sint tineri si in putere. „Poate s-or schimba timpurile si ne-o ajuta si statul mai mult. Daca nu pe noi, pe copii…“.
La Rusanesti, din cauza secetei
Putini producatori de legume vor mai pleca prin tara cu marfa
Principala sursa de venit pentru locuitorii din Rusanesti este legumicultura. Chiar daca multi sint de parere ca nu renteaza si ruperea de oase este mai mare decit profitul, putini sint cei care renunta.
„Altceva ce sa facem? Asta am invatat de la parintii nostri, asta facem de-o viata si la asta ne pricepem cel mai bine. Nu putem sa stam cu miinile in sin“, concluzioneaza intotdeauna oamenii dupa ce se satura de vaitat.
Inainte de revolutie, sistemul de irigatii- cel mai vechi si vestit din tara- le usura munca si le asigura rentabilitatea.
„Dupa ’91, statiile de pompare s-au defectat din cauza uzurii. Si pentru ca erau englezesti, de model vechi, asa cum nu se mai fabrica in ziua de azi, nu s-au mai gasit nici axe, nici turbine de schimb. Acum se descurca fiecare cum poate“, spune viceprimarul din Rusanesti, Adrian Defta.
Rosii, castraveti, ardei grasi, varza sint principalele legume cultivate in gradinile si in solariile rusanestenilor. Mai rar sint cultivate lubenitele si pepenii.
„Astora le trebuie apa multa. Te uiti in sus, …iasca! Da, Doamne, ploaie! Da’ Dumnezeu da numai cind vrea el“.
Marfa rusanestenilor ajunge peste tot in tara, incepind cu pietele din Craiova, Rimnicu Vilcea si ajungind pina la Cluj, Satu-Mare, Sibiu, Tirnaveni.
„La un calcul aproximativ, la un hectar cultivat cu rosii iti ies cam 100 de milioane. Din astia trebuie sa scazi toate cheltuielile cu rasadurile, ingrasamintele, transportul – daca pleci cu masina prin tara… Nu mai ramii cu mare lucru: 20-30 de milioane poate. Dar, atentie!, vorbim de cistigul la un hectar de rosii. Ori, cine cultiva cu hectarele? Omul are si el, acolo, o gradina in spatele casei, unde trebuie sa puna de toate“, calculeaza viceprimarul rentabilitatea muncii consatenilor sai.
Anul acesta, rusanestenii se asteapta cu atit mai putin sa aiba profit. Cei care nu au posibilitatea sa isi irige culturile nici nu si-au mai batut capul sa cultive suprafete intinse. Doar cit pentru consumul propriu, pentru conserve si poate pentru citeva zile de piata. Toti stau insa cu frica in sin ca nu vor reusi sa isi acopere nici cheltuielile.
Igienizate, dar nereparate
In Rusanesti-Olt, tinerii n-au dat bir cu fugitii la oras, ca prin alte comune, ci au ales sa ramina la tara si sa isi intemeieze aici o familie si un rost. Dovada si numarul mare de copii, multi de virsta scolara. In salile de clasa sint, prin urmare, destui elevi cit sa merite stradania profesorilor si a consiliului local sa le ofere conditii cit mai bune.
Cele zece cadre didactice reusesc sa isi duca la indeplinire sarcina, doar primaria cam are probleme cu banii necesari reabilitarii celor cinci cladiri in care functioneaza trei scoli si doua gradinite.
„Ne-ar trebui cam 400 de milioane de lei sa facem tot ce este nevoie la aceste cladiri. De avut, n-avem decit 150 de milioane care ar trebui sa ne ajunga macar pentru igienizare. De reparatii capitale nici nu poate fi vorba!“, a spus viceprimarul Adrian Defta.
Uite biserica, nu e biserica!
S-au gindit ei, rusanestenii: „Hai sa mai facem o biserica!“ Una mai spre centrul comunei, sa-i fie mai mare fala si sa vina tot omul la zi de sarbatoare. La inceput a fost mai usor. Era prin ’94 si parca erau timpuri mai bune atunci. Fiecare a dat cite ceva si in fiecare zi biserica se mai inalta cite putin. Cind s-au terminat banii, s-a oprit si constructia. S-au inasprit vremurile, au venit anii cu seceta si, cum majoritatea satenilor traiesc din rodul pamintului, n-au mai avut ce sa bage in gura, dar sa faca donatii! „Mai da, Ioane, si tu, trei banicioare pentru biserica!“. „De unde, parinte? Ca, daca le-as avea, zau daca nu le-as da!“. Si-asa a ramas biserica neacoperita, asteptind vremuri mai bune. De-acolo a ramas si vorba: „Cind o fi gata biserica, atunci sa stii ca s-au inmuiat vremurile“.
Discoteca si gura lumii
Comuna Rusanesti are discoteca. Da’ ce discoteca! Mai ceva ca la oras, cu „scule de scule“, DJ talentat care presteaza intr-o loja special amenajata, plasa de camuflaj pe tot tavanul, banci si scaune din lemn si tot tacimul. La fiecare sfirsit de saptamina, incepind de vineri seara si pina luni, inspre dimineata, sala este plina ochi. Nu mai ai loc sa arunci nici un ac. Din toate comunele din jur se aduna „spuma“ tineretului, masinile descind in tromba in fata caminului cultural „Nicolae Balcescu“, unde isi are locatia renumita discoteca si tin-te bairam!
„Au fost si scandaluri. Primarul, om cu afaceri si cu buna intentie, a cumparat cu banii lui sculele de muzica. 180 de milioane a dat pe ele. Si, pe parcurs ce discoteca mergea si scotea bani, el si-a recuperat banii. L-au reclamat circotasii ca a facturat pe primarie, dar el a fost istet, ca a pastrat si factura de cind a cumparat aparatura si s-a vazut clar ca atit cit a dat, tot atit a luat, nici mai mult, nici mai putin“, spune viceprimarul Adrian Defta. Vicele spune ca gurile rele nu tac nici acum si tot vorbesc in stinga si-n dreapta cum ca in caminul cultural ar trebui sa aiba loc activitati mai „ortodoxe“, si nu „sa se destrabaleze tineretul“. „Dar, daca ar fi sa tii cont de toti, n-am mai face nimic, nici pentru tineret, nici pentru ai batrini, nici pentru nimeni!“.
Asa ca distractia continua week-end de week-end si tinerii se jura ca discoteca din Rusanesti poate sa rivalizeze cu cea mai tare discoteca din orice oras. Unde mai pui si ca intrarea este doar 10.000 de lei…Sa tot dansezi de bucurie!
Flash
Tara cirtitelor
Una dintre insarcinarile „de primavara“ ale saracilor din Rusanesti – care, potrivit Legii 416 privind venitul minim garantat, trebuie sa presteze ore de munca in folosul comunitatii- a fost acoperirea musuroaielor pe care cirtitele le-au facut pe islazul comunal. „…Ca avem destule cirtite. Ca peste tot, de altfel. Ce, in parlament nu sint cirtite? Peste tot, in toate organele de conducere ale statului, exista cirtite!“. Zimbea cam amar vicele din Rusanesti cind vorbea despre invazia de cirtite! Deh, stie si el ca atunci cind e vorba despre cirtitele „de suprafata“, „amarastenii“, oricit ar fi ei de multi, nu pot sa faca nimic pentru ca exista riscul sa sfirseasca ei sub musuroaie.
„Nu exista saraci. Exista numai lenesi!“
Aceasta este convingerea viceprimarului din Rusanesti, care a restrins cit a putut numarul beneficiarilor de dosar social. „Omul muncitor se cunoaste. Daca are un petec de pamint, il munceste si nu moare de foame. Am toata stima pentru genul asta de oameni. Pe aia care dau toata ziua pe git si asteapta sa le dea statul bani, nu ii inghit!“, spune Adrian Defta. Prin urmare, selectia saracilor de la Legea 416 a fost simpla: „Au 10, 12 ari in curte? Sa-i munceasca! Pot sa-si faca solarii, ca mai toata lumea de pe aici si se descurca. Nu le trebuie dosar social!“.
La nivelul comunei au fost intocmite numai 17 dosare, 14 dintre beneficiari prestind munca in folosul comunitatii. Ceilalti trei sint prea bolnavi sau prea batrini.
Bomba fu’ la Bucuresti, fisul e la Rusanesti!
Incidentul „bomba“ de la Liceul „Jean Monet“ din Bucuresti a avut efecte nebanuite. „Zdruncinatura“ s-a simtit pina, hat, departe, taman in Olt, la Rusanesti. Satenii s-au simtit dintr-o data amenintati si au inceput sa tremure pentru siguranta copiilor lor. Conducerea primariei s-a simtit datoare sa ia masuri, mai ales ca si la televizor s-a vorbit despre intarirea pazei si protectiei. Si uite asa, exploda bomba la Bucuresti si rasuna la Rusanesti. Sau, cum comenteaza babele din sat: „Unde dai si unde crapa!“. Bani de angajat paznici pentru comuna si scoli nu se gasira. Asa ca se hotari ca toti satenii sa faca de paza prin rotatie. Se numarara barbatii, se scoasera din calcul batrinii si copiii- mai ceva ca la razboi!, si se trase linie: 808 sateni de os barbatesc, intre 20 si 65 de ani, tocmai buni de urmarit infractorii si de pazit obstea! Norocul lor ca sint multi, pentru ca asa le vine rindul numai de cinci ori pe an. Atunci trebuie sa patruleze pe timp de noapte, de la opt seara si pina cind cinta cocosul, doi cite doi, sa-si tina de urit si sa dovedeasca infractorii. Doi la primarie, doi la biserica, doi la scoala… „Cum ii platim? Cu multumiri in fata frontului, ca bani de unde?!“, spune viceprimarul comunei. „Este datoria lor de cetateni sa asigure paza comunitatii in care traiesc“.
