„Ultimul croncanit“ in materie de sperietori de ciori!
La Ianca e criza de sperietori. Pentru ciori, ca oamenii au de ce se speria: de inflatie, de preturi, de seceta… Cine crede ca e asa usor sa sperii ciorile se insala. O fi prin alte parti, dar la Ianca nu se sperie neam. Vad aratarea din paie si haine vechi cocotata in virful parului, ii dau tircoale si cind isi dau seama de viclesugul proprietarului de vie, se asaza fix in virful palariei de pe capul din ciorap umplut cu cirpe, si tin-te ris si croncanituri! De-au ajuns oamenii la limita rabdarii!
Da’ unul dintre ei a fost mai smecher si le-a pus capac. S-a gindit, s-a razgindit si a hotarit ca, daca nu poate sa stea el tot timpul in vie sa sperie pagubele, atunci macar sa puna pe cineva „din familie“. Cei mai lipsiti de treburi ar fi fost nepotii, dar nu poti sa opresti copiii de citiva anisori din joaca si sa le ceri sa stea locului, tapeni, in mijlocul viei. Asa ca le-a luat papusile. A inaltat parii, a despuiat papusile de haine, sa vada cioara ca au doua miini si doua picioare, ca omul, si le-a tras in teapa. Una laiata, cu parul lucind vilvoi in lumina soarelui, alta blonda, cu parul scurt, legata de par cu sirma, si a treia fara cap, dar cu bratele ridicate spre cer amenintator.
Si-au dat vecinii coate, unii au zimbit, altii au ris de-a binelea… Numai ciorile nu rideau. Au dat tircoale zile la rind, fara sa priceapa de ce nu mai pleaca dracii aia de copii din vie. Dupa care s-au saturat de asteptat si s-au mutat in via vecinilor.
Povestea ar putea avea si o concluzie practica, buna de luat in seama de producatorii de jucarii si papusi. Pe cind un nou produs, special creat pentru a speria zburatoarele provocatoare de pagube? Parca si vad reclama: „Cioromela- ultimul model de speritori de ciori! Bate din palme, urla cind este atinsa si la nevoie croncane amenintator. A nu se lasa la indemina copiilor. Nici a adultilor cu probleme de personalitate!“. Modelul poate avea si variante adaptate, dupa caz, pentru nevastuici, vulpite etc.
Violanda- cea mai iubita urita
E greu sa crezi ce zic oamenii despre Violanda daca ii vezi numai copiii si barbatul. El- om simplu, muncit de griji, nici mai aratos, nici mai urit decit altii, inscriindu-se perfect in canonul de frumusete sustinut de babele cele atotstiutoare: „Barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decit dracu’“. Copiii sint insa „reusiti“. Blonzi sau brunetei, cu ochi caprui sau albastrii, toti au imprumutat de la parinti ce aveau mai frumos. Se minuneaza oamenii, se incrunta gospodinele ai caror copii n-au iesit asa aratosi, chit ca sint de os chipes si instarit.
Diferenta dintre primul si ultimul nascut este
de 19 ani
„Nu mai facem copii, gata! Pai, ce sa mai facem cu ei? De 20 de ani tot facem la copii“, declara deloc convins, zimbind sugubat, Misu Mirea. Faptul ca au atitea suflete in batatura nu le este de nici un folos. Primii patru nascuti, toti baieti, de 21, 20, 18 si 17 ani, stau deocamdata si fac umbra pamintului. „…Daca nu le-a placut cartea! Mai muncesc pe la unu’, pe la altu’, da’ fara spor. Cind gasesc, cind nu gasesc. Cu serviciile, cu angajarile, n-are statu’ locuri pentru astia cu facultati, dar barem pentru noi, taranii!“, concluzioneaza tatal cu amaraciune.
Cei mai mici merg la scoala sau se joaca prin curte sa uite de foame. Mezinul, Ionut, nu a implinit inca nici doi ani.
Noroc de harnicie
si de barbat iubaret
De muncit, muncesc Violanda si Misu. Cot la cot, pe pamintul altora.
„Si acum nevasta-mea e plecata la prasit la o vecina. Arde soarele de-ti fierbe capul, dar trebuie sa muncim, n-avem incotro. Nici noroc n-avem, ca scoseseram si noi vreo 40 de puisori si 20 ni
i-a topit jurata de nevastuica. De-aci trageam speranta sa ne aranim pina in iarna“.
Violanda are trecere la oameni si mai toti o cheama la munca. Ii merg miinile si nu se vaita prea des.
„A avut noroc si la barbat, c-a luat unu’ iubaret. Altu’ n-ar fi stat cu ea nici o saptamina, dar baremi sa-i faca atitia copii!“, circotesc vecinele, unele amuzate, altele invidioase.
Violandei nu-i pasa. Nu asculta nici la rautatile barbatilor care se iau ba de fata ei stilcita, ba de numele ei „violator“ de auz. Nu ia in seama nici clevetirile femeilor, mai ales ale celor chipese. S-a obisnuit de mult cu imaginea pe care i-o arata oglinda. Si, cind ai atitia copii, nu mai ai timp sa te gindesti la lucruri atit de efemere cum este frumusetea!
Face tot… si face bine
Gica ale Pirnea este un ilustru necunoscut din comuna Grojdibodu-Olt. Ilustru- pe bune, necunoscut- din pacate. Are capul plin de idei, curtea si casa pline de rezultatul punerii lor in practica, si o singura „lege“: „Creierul ne-a fost dat sa-l folosim. Ca, de ce-l folosesti, de-aia iti vin idei!“
Are patru clase de scoala primara si alte opt „la fefe“. „Da’ nu mi-au prins bine la nimic!“, declara oarecum dezamagit nea Gica. Tot ce-a invatat a fost „furat“ de la altii, cu coltul ochiului si cu o curiozitate iesita din comun. Nu s-a multumit cu atit. Lucrurile invatate le-a imbunatatit cu idei proprii si le-a perfectionat in permanenta.
„Sint universal! Mi-a placut sa stiu de toate, sa le fac cu mina mea. De invatat m-a invatat nevoia. Dupa scoala am plecat la meserie, tencuiam, puneam ‘coperisuri, garduri, faceam fintini. De fintinit m-am lasat, ca sint batrin. I-am dat lu’ gineri-miu meseria in pastrare“.
In fiecare zi se trezeste la ora cinci. Nu pierde nici un sfert de ceas cu intinsul oaselor si dezmeticitul, ca se si apuca de treaba. Si-a facut gard, o moara de faina, doua de uruit malai, baltic de taiat lemne, pavaje, stilpi turnati si lista poate continua. Mai nou s-a apucat de facut tigla. Este hotarit sa dea jos vechiul acoperis si sa isi puna pe casa tigla productie proprie- „a la Gica“. „Am facut prese de tigla si am turnat deja mai multe rinduri. Mi-am pus pe ele si stanta: GICA. Sa stie lumea ca e facuta de mine. Acum vreau sa fac si tigla mica“, spune cu mindrie nea Gica’, mingiind cu dosul palmei o bucata de tigla de-abia zvintata.
Degeaba iti da Dumnezeu idei daca nu-ti da guvernul finantare
Barbatul e indragostit de munca si spune ca, si daca ar fi avut casa indestulata si un patul cu bani, tot n-ar fi putut sa stea locului o clipa. „Am 150.000 de lei pensie de CAP. Nevasta are 202.000. Cit pentru o butelie. Nu-mi aduce niminea nimica. Trebuie sa muncim pentru fiecare bucatura. Da’ nu-mi pare rau de munca. Mi-e draga si de-aia au fost facute toate sculele astea: sa le minuiesti si sa le dai viata. Ciuda mi-e pe guvern, ca nu face nimic sa ne sprijine! Am vrut sa-mi cumpar o presa de tigla din aia, performanta. Costa 80 de milioane si o gaseai numa’ la Brasov, Sibiu. Pai, ce, eu am masina si bani sa ma duc, sa colind? Nici in rate sa mi-o fi dat-o si n-as fi avut de unde. Ai de sus nu ne sprijina, Dumnezeu pe partea ailalta, cu seceta… Cica n-are guvernu’ bani! Pai, daca n-au ei, atunci cine mai are in tara asta? Taranii amariti ca noi?“, isi varsa amarul nea’ Gica.
Cu creionul la ureche- „Aci il tin tot timpul. Daca ma culc cu el, normal ca ma trezesc tot cu el la ureche. Nu cade, ca am ureche de timplar“-, tot timpul notindu-si cite ceva pe schitele unui nou proiect, trebaluind si mesterind de dimineata pina seara, nea’ Gica aproape ca n-a prins de veste ca anii au trecut peste el, multi si grei. „Am…, fa si matale calculul: sint nascut in ’41. Dar nu ma las. Citeodata ma mai supar, ca nu mai pot sa fac treburi pe care le faceam inainte. Dar de muncit o sa muncesc pina n-o sa mai pot. Bine ca ne-am facut pomeni, si eu si nevasta. A fost frumos, cu masa mare. Si ne-am facut si cavouri, si tot…“.
Intoxicatie acuta cu telenovele
In Grojdibodu se face top. Nu top-less, nici topul celor mai harnici sateni, nici topul celor mai frumoase fete. Topul celor mai misto telenovele! Seara de seara, in fata portii, pe sant, cind se aduna tineretul si batrinetul la o gura de aer, o sticla de bere si-un pahar de vorba. Atunci se discuta aprins, se sustin favoritele, se povestesc ultimele episoade pentru cei care le-au ratat, Jade se dueleaza cu Luz Maria, Clona rivalizeaza cu Rosaura, Pisica salbatica isi ascute ghearele si-si face loc in top. Cu ochii in televizor, unii uita sa mai si munceasca, sa nu care cumva sa piarda vreo secventa hotaritoare.
„Tema e cam aceeasi la toate, doar actorii difera. Dar ti-e mai mare dragul sa te uiti la ei, sa vezi cum se mai imbraca, ce mai e p-acolo, prin tara lor!“, isi da cu parerea un admirator declarat al Rosaurei. „Ca, Doamne, frumoasa mai e!“
„Se uita, cum sa nu se uite! Cablu avem din ’96 si de-atunci tot la telenovele se uita. 12 programe, 90.000 de lei pe luna. Da’ merita! Sa vedeti acum, ca le bagam si telefoane. Avem 270 de cereri in comuna“, spune viceprimarul Sisoi Marian.
„Alo, Tantica? Ce raspunsasi asa greu, soro? Lasa dracu’ vaca, stai in casa, ca se facu ora si incepu Luz Maria!“…
Potrivit informatiilor de ultima ora, ieri, la Grojdibodu conducea detasat telenovela „Clona“, urmata la numai citeva voturi de Pisica salbatica si Juana.
