Comuna gorjeana Baia de Fier este una dintre singurele din judet si poate din tara unde s-a pastrat nealterata traditia pastoritului si implicit a transhumantei. Coboritul oilor de la munte la cimpie si urcatul lor, vara, in zona montana sint unele dintre cele mai vechi obiceiuri din istoria traditiilor populare. Ciobanul este intr-o continua schimbare: o data cu trecerea anotimpurilor, spiritul sau capata tot mai mult din asprimea crestelor muntoase, dar si din netezimea intinderilor din zona de cimpie. Nimeni nu cunoaste mai bine ascunzisurile padurii sau firea animalelor decit pastorul. Sufletul sau se deschide cu blindete catre oricine. Ca in urma cu sute de ani, la Baia de Fier, ciobanul iese noaptea linga turma sa pentru a o pazi de lupii care au inceput sa isi faca simtita din plin prezenta. Chiar si in noptile mai geroase, la Baia, ciobanii fac de paza pe cojocul pus direct pe zapada inghetata.
Au mai ramas 30 de ciobani
Pentru ciobani, coboritul oilor de la munte inseamna inceputul unui nou ciclu. Daca in urma cu citeva sute de ani, Baia, ca si Novaciul, erau cunoscuta prin traditia pastoritului, in ultima vreme agroturismul, dar si alte activitati, au inceput sa ii ia locul. In prezent, la Baia de Fier mai exista aproximativ 30 de ciobani, care detin turme mari de oi, de ordinul sutelor. Din aceasta activitate, o traditie de familie mostenita din tata in fiu, cei citiva ciobani ramasi isi duc existenta. Cu toate acestea, multi pastori se pling ca lina oilor nu mai are valoarea pe care o avea acum citeva zeci de ani, cind pretul ei era demn de munca depusa. In fiecare an, in cea de-a treia duminica a lunii septembrie, la Baia de Fier are loc o mare sarbatoare: Coboritul oilor de la munte. Aici, vin ansambluri folclorice din toata tara, pentru a marca prin cintec si joc incheierea sezonului montan pentru pastori si turmele lor. In ziua de simbata se organizeaza o traditionala intilnire cu fiii satului.
Migrarea spre Baragan
In aceasta perioada, cei mai multi ciobani din Baia de Fier sint in Cimpia Baraganului. De cind se stiu, pastorii se trag in acest loc cu vreme mai blinda, vara intorcindu-se din nou la munte. Tot acest drum plin de obstacole dureaza aproximativ o luna. Necazurile, dar si traiul din ce in ce mai greu i-au determinat pe multi sa renunte la turme. Pe citiva insa, viata i-a indemnat sa mearga mai departe si sa isi continue calatoria. Ultimii ciobani stiu ca numai de ei depind unitatea turmelor si pastrarea acestei traditii, devenite pentru multi o simpla curiozitate antropologica. Oameni gospodari insa, cei din Baia de Fier s-au gindit sa exploateze si acest lucru, zona fiind vizitata de foarte multi turisti.
Ion si Ioana Zaharia – o famile de ciobani unita
Ioana si Ion Zaharia reprezinta una dintre familiie care inca se ocupa cu cresterea oilor, traind de pe urma celor 200 de animale pe care le au. I-am gasit acasa, fiind printre putinii care aveau turmele linga gospodarie, la adapost de iarna deloc blinda. Desi pretul unui kilogram de lina este de numai 15.000 de lei, Ion Zaharia, de 64 de ani, nu ar vrea pentru nimic in lume sa renunte la oile sale. Viata barbatului, inca in putere, este legata de ceea ce parintii l-au invatat de mic sa faca. Vazind ca trebuie sa se gospodareasca si mai bine, pentru a avea o turma ingrijita si bine hranita, Ion Zaharia si-a cumparat si un tractor. Pentru ca nu se punea problema furajelor, vara a trecut fara probleme. Seceta insa nu a fost deloc in favoarea celor din Baia de Fier si multi nu au putut sa isi faca prea multe rezerve de fin pentru iarna. Si Ion Zaharia a fost nevoit sa cumpere fin, dar si citeva tone de porumb, care sint pe terminate.
Au inceput sa vina lupii
Pe linga hrana putina pentru animale si frigul de pe timpul noptii, familia Zaharia se mai confrunta cu o problema. Lupii infometati au coborit din munte si au inceput sa se apropie de turma pazita de cei patru ciini ciobanesti mioritici. O oaie a fost devorata si membrii familiei se gindesc ca le-ar prinde bine o pusca, pentru a-i mai potoli pe lupi. Oamenii asteapta ajutorul vinatorilor din zona, insa este putin probabil ca lupii sa fie impuscati. Tocmai din aceasta cauza, familia Zaharia s-a hotarit sa pazeasca si pe timp de noapte turma de oi. „A venit un lup si a luat o oaie. Am gasit singele prin zapada. I-am si vazut si nu ne temem de ei, ca au mai venit. Oricum, trebuie sa stam cu ele, ca acum au fatat. Sa avem si noi parte de miei: cred ca sint vreo 20-30 in total. Cel mai rau stam cu furajele, fiindca a trebuit sa cumparam. Asta ne mai lipsea, dupa ce am dat atita pe fin, sa mai avem probleme si cu lupii. In casa sintem cinci si am zis ca barbatii sa stea afara si noaptea – dorm acolo, in zapada, cu cojocul. Tine de cald“, a spus Ioana Zaharia, de 58 de ani.
Florin – un pui de om
Imbracat intr-un cojocel de lina inchis cu nasturi mari si rotunzi, Florin, un pui de om care nu are mai mult de cinci ani, era de paza la oi. Timid la inceput, si-a dat drumul mai apoi la vorba, scrutind cu privirea agera doi miei care se zbenguiau. Florin este copilul unui vecin de-ai familiei Zaharia, care de mic a fost adus linga turma de oi. Nu se poate lipsi de jocul mieilor sau de ciinii ciobanesti, carora abia li se intrezaresc ochii prin blana care le cade pina pe virful nasului. Intrebat insa daca ii place sa fie cioban, Florinel a dat din cap in semn ca nu. Florinel nu stie nici macar ca aceia pe linga care isi impiedica mersul ar putea fi ultimii ciobani.
