Cel mai virstnic locuitor din Goesti este baba Lenta, asa cum o stiu toti, nascuta pe timpul Rascoalei taranesti din 1907. La cei 96 de ani pe care ii are, baba Lenta inca mai este in putere, singurul inconvenient fiind acela ca i-a slabit vederea si auzul.
Batrina nu mai are pe nimeni apropiat in viata. Toti au murit rind pe rind, lasind-o doar cu amintirile si cu speranta ca intr-o zi isi va da si ea obstescul sfirsit: „Dumnezeu ma lasa pe mine si ai tineri putrezesc in pamint. Am intrat pe 96 de ani. Eu voiam sa mor mai demult, ca e greu la virsta asta, nu mai vezi, nu mai auzi, dar inca mai am zile“.
Ramasa vaduva la 30 de ani, desi toti vecinii sustin ca femeia nu a fost niciodata casatorita cu acte, baba Lenta a muncit la cimp si la colectiv, insa nu a suferit niciodata de vreo boala. Acum este in ingrijirea unor nepoti, dar nu accepta in ruptul capului ca ei sa o ajute in vreun fel. Are o pensie de 200.000 de lei pe luna si s-a retras intr-o camera din spatele caselor, gatindu-si si spalindu-si singura. Inevitabil, mai intra in conflict cu cei tineri, dar ei o lasa in pace sa bodoganeasca, stiind ca sint efectele batrinetii.
„Pe vremea mea se muncea din greu, cu sapa si cu secera, la cimp“
Cind am intrat in vorba, batrina tocmai mesteca intr-un lighean cit toate zilele aflat pe foc, gatind o gaina cu care se luptase
s-o purice.
„Am taiat gaina asta ieri, ca tragea sa moara. Fac si eu treaba, ce sa fac, ca astia (ne face complice din cap, aratind catre nepoata) ma lasa sa stau aicea ca vitele in cotet. Sa dea Dumnezeu sa mor si sa ma duc dincolo. Statul nu ma ajuta cu un leu si nimeni nu-mi aduce nici o galeata cu apa. Ehee, pe vremea mea se muncea din greu, cu sapa si cu secera, la cimp. Nu munceai, nu mincai. Acum s-a coconit lumea, toti sint salariati. Trece luna si iau banii. E greu, maica, e greu, si ochii astia nu ma mai ajuta deloc…“, se vaita batrina.
Privind-o pe baba Lenta, ai impresia ca trupul uscativ si cocosat mai poate duce citiva ani buni in spate. Incotosmanata cu un ilic si cu ciorapi de lina lucrati la iglita, isi potriveste basmaua neagra pe frunte si ochelarii cu multe dioptrii, te priveste chioris si, sprijinita de balustrada prispei, se indreapta oftind catre oala care firbe pe foc. Alaturi, se aude vocea suparata a nepoatei, care stie ca mult timp de acum incolo batrina o s-o descoasa despre strainii veniti s-o intrebe de sanatate.
