Intr-o casa darapanata din Ciupercenii Noi, fara ferestre si cu acoperisul facut ciur, un batrin cu miinile tremurinde spala citeva rufe intr-un lighean fara smalt. Cind usa se deschide si strainii ii intra in casa, se sterge usor jenat de pantaloni, incercind sa scape de urmele de lesie ramase in ridurile palmelor. „Ma scuzati! Iaca, spalam si eu o camasa a nepotelului, ca
n-are cine sa o faca si nu pot sa-l trimit murdar la scoala“, spune Gheorge Raboveanu, poftindu-ne politicos in casa. O chitimie, fara geamuri, cu peretii plini de gauri si cu tocul usilor crapat.
In casuta care pare mai degraba parasita, impreuna cu batrinul traieste Danut Buduga, un pusti de 14 ani, nepotul lui nea Gheorghe. Cei doi, copil si batrin, isi duc traiul de zi cu zi intr-o saracie lucie. Numai vecinii si rudele stiu drama traita de mos Gheorghe si de Danut.
Copilul a ramas in casa bunicului inca de cind a facut ochi. Tatal lui, baiatul lui mos Gheorge, a parasit lumea asta, iar mama a plecat in lume, fara sa spuna unde se duce. Desi copilul era mic, batrinul s-a descurcat cu cresterea nepotului, mai ales ca era mai in putere si avea alaturi de el si nevasta. Intre timp, puterile l-au slabit, iar timpul i-a luat de linga el doua neveste. Cind si-a dat seama ca nu mai poate creste singur baiatul, l-a trimis pe Danut la scoala, la oras. Intr-un centru de plasament, unde copilul a petrecut citiva ani. Numai ca bunic si nepot n-au putut sta despartiti prea multa vreme si, atunci cind se astepta mai putin, poarta lui mos Gheorghe s-a deschis ca sa-l primeasca pe baiat inapoi, de data asta pentru totdeauna.
La mila vecinilor
Nu pot imparti decit saracia lucie in care traiesc. Desi este batrin, mos Gheorghe incearca sa-si menajeze nepotul cit poate:
„Nu pot sa-l pun prea mult la munca pentru ca e mic. Nu este asa facut. Apai ma mai ajuta, nu zic ba, dar n-o sa intoarca pamintul cu susul in jos. Apai el sa-si vada de carte, ca, atita timp cit eu traiesc, ne-om descurca si noi cum om putea“, spune nea Gheorghe. Vecinii ii caineaza pe cei doi si viata pe care acestia o duc, considerind ca statul ar trebui sa-i ajute.
„Este vai de ei! N-au nici dupa ce bea apa. Le mai aducem noi, vecinii, cite o farfurie de mincare, dar nu este de ajuns. Apai cum sa traiesti cind n-ai nici un ban? Batrinul are o pensie vai de ea, iar din alocatia copilului ce sa faca? Mai bine raminea baiatul la oras, ca macar avea acolo cineva grija de el. Aici cine sa aiba grija de el? Si este un copil asa de cuminte si de linistit, pacat ca n-a avut noroc! Taica-sau s-a dus, iar de maica-sa nu mai stie nimeni nimic“, ii caineaza Ioana Papara, o vecina.
Mos Gheorghe si-ar dori o viata mai buna, nu pentru el, ci pentru baiatul pe care l-a crescut. El stie ca zilele ii sint numarate, dar pentru Danut viata abia acum a inceput.
„Vreau sa-mi gasesc mama!“
Pe Danut l-am gasit la scoala, la ore. Desi are 14 ani si este abia in clasa a V-a, baiatul nu se deosebeste cu mult de colegii lui. Plapind, foarte tacut si rusinos, Danut nu prea vorbeste de viata lui. Nici colegii nu prea stiu ce sa spuna pentru ca nu-l cunosc bine pe „baiatul cel nou“. Chiar daca viata este grea, lui Danut ii place acasa mai mult decit la Craiova, in centrul de plasament. Aici, desi se descurca greu, are sentimentul ca nu este singur, ca are si el o familie asa cum si-a dorit intotdeauna. Visul lui Danut este sa-si gaseasca mama. A cautat-o ani intregi, a aflat unde este, ca este casatorita, ca mai are doi copii, dar nu-i stie adresa exacta. S-ar duce dupa ea sa o cunoasca. Scenariul intilnirii cu cea care l-a parasit l-a facut in minte de nenumarate ori, insa nici acum nu stie ce-ar putea sa-i spuna femeii care i-a dat viata.
„Vreau doar sa o cunosc. Vreau sa-mi cunosc fratii pe care nici macar nu stiu cum ii cheama. Mi-as dori tare mult sa am o familie numeroasa. Pentru mine mama a ramas mama“, spune baiatul, tinind in continuare privirile in pamint.
Danut nu se gindeste insa sa-si abandoneze bunicul, mai ales acum, la batrinete, cind puterile l-au lasat. Si-ar dori sa-i aiba alaturi de el pe toti cei de-un singe cu el, chiar daca nu le stie numele. Si ce poate fi mai frumos decit sa ai linga tine mama, fratii si bunicul! Atunci, nici saracia, nici lipsurile n-ar mai conta. Doar golul din suflet sa se umple!
