21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

Nebuna satului

Georgeta Talpos isi creste copilul singura, in casa parinteasca. De doi ani, de cind maica-sa a plecat dintre cei vii, femeia a ramas doar cu Andrei. Barbat nu are si niciodata nu a stat unul pe linga ea. Pe baiat l-a facut cu un om din sat, nu mai stie nici ea cind si in ce fel. Din pricina asta, gura lumii nu i-a dat o clipa pace, de aproape opt ani de cind Georgeta l-a adus pe lume pe Andrei. Femeia a dat mereu din umeri, cu zimbetul timp desenat pe chip. „Eee, … ce vreti… lasati-ma“.

Explicatii n-a dat nimanui, chiar daca oamenii au incercat intotdeauna sa afle adevarul. Iar daca au vazut ca nu scot nimic de la ea, au inceput sa-si dea cu parerea, care de care mai stiutor.

„Am vazut noi cu cine seamana copilul. Leit-poleit. Stim noi cu cine l-a facut. Ia zi, fa, cum il cheama, ca noi oricum stim!“

Dar Georgeta continua sa zimbeasca, sa se uite in jur, de parca n-ar fi auzit o vorba. De infruntat nu-i infrunta pe oameni, stia ca de rusinea asta n-o sa scape niciodata si trebuia sa le fie recunoscatoare ca o lasa sa traiasca linga ei. Acum, ca nici o ruda nu mai e linga ea, nu i-au mai ramas decit vecinii. E la mila lor, la vorba lor. Barbatul care o clipa a fost al ei nu vrea sa mai stie nici de ea, nici de Andrei. E insurat, are casa lui, nevasta lui, copiii lui. Iar Georgeta nu va merge nicicind la el sa-i ceara ajutorul, ca are si ea mindria ei de femeie. Stie ea ce stie, chiar daca lumea o crede nebuna.

O camera, trei gaini si un copil sint toata averea Georgetei

„E dusa, nu e zdravana“, zic oamenii, incepind apoi sa faca tot felul de glume pe seama ei. „Toti din familia ei au fost asa. Maica-sa statea la primarie si cerea de pomana. Mai are doua surori, maritate in alta parte. Nici una nu e sanatoasa. Copilul, Andrei, la fel“. Asa vorbeste lumea, iar cu vremea, casa Georgetei a ramas cu numele de casa nebunei. Nimeni nu-i deschide poarta, nimeni nu-i da buna-ziua. Cind se intilnesc cu ea, oamenii intorc capul, sau, mai rau, rid de ea. Femeia insa s-a obisnuit, i se pare firesc. Iar uneori ii convine situatia, pentru ca nimeni nu ii cere socoteala, nimeni nu asteapta ceva de la ea. „E nebuna, ce vreti?“

Hulita si batjocorita de sat, Georgeta traieste de azi pe miine in casa lasata de parinti. Doar atit are pe lume: pe Andrei si cocioaba care sta sa se darime. Din trei camere, una singura e buna de locuit. Acolo nu ploua, tavanul e inca bun. Femeia a inghesuit aici un pat, niste scaune rupte, cratite ruginite si hainele primite de pomana de la vecini. Curtea mare e napadita de buruieni. Trei gaini, un cocos si o pisica. Atit are Georgeta. Ajutorul social abia o tine sa nu moara de foame, iar alocatia copilului se duce mai inainte de a o baga in buzunar. Citeodata, femeia mai merge prin sat sa munceasca, pe la unul si pe la altul, pe citiva banuti. Nevoile se tin sir, chiar daca nu sint decit doua guri de hranit. Dar copilul e copil, iar acum incepe scoala si nu are de nici unele.

„Saraca Georgeta! Vai de capul ei, ca nebuna mai e! Uite-o ca iesi la poarta sa se uite in drum ca nebuna“. Femeia statea rezemata de gardul strimb. Isi tinea miinile in sort si se uita tinta, cu zimbetul timp desenat pe chip. Nu a schitat nici un gest cind a trecut barbatul cu bicicleta pe linga ea. Doar a clipit si l-a condus cu privirea pina s-a pierdut in praful ulitei. Apoi a intrat in curte si a inchis poarta dupa ea.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS