Mica noastra incursiune prin mediul rural scolar doljean a continuat ieri. Alte localitati, alte scoli vizitate, dar, din pacate, cam aceleasi probleme. De o schimbare radicala a imaginii nu se pot bucura decit institutiile care au beneficiat de finantare externa si la care au lucrat niste constructori harnici. Scolile care nu s-au bucurat de atita atentie din partea strainilor au ramas cu aceeasi fata crapata si invechita. Doar pe ici – pe colo, cite o bidinea a incercat cu un mic retus sa ascunda o pata de igrasie sau o gaura prea mare in zid. Asa se prezinta majoritatea scolilor cu doua saptamini inainte de inceperea unui nou an de invatamint. Renovate sau nu, cu o fata proaspat varuita sau cu tencuiala cazuta, in toate acestea va suna peste putin timp clopotelul!
La Scoala primara din satul Criva, comuna Virvoru de Jos, usile erau bine ferecate cu un lacat, iar pe linga scoala nu se zarea nici tipenie de om. Cladirea crapata, cu peretii coscoviti si cu geamurile sparte, semana mai degraba cu o casa batrineasca ai carei proprietari au lasat-o in paragina. Dupa un tur al cladirii, am gasit si citeva urme ale proaspetei igienizari: doua-trei gauri in zid, acoperite cu ciment. Un ochi de fereastra dezbracat de perdea ne-a dezvaluit privirilor un colt din interiorul cladirii – un matauz murdar sprijinit de o galeata cu apa asezata linga un perete cenusiu. Desi usile erau incuiate, fara prea mult efort am fi putut trece dincolo de zidurile scolii, bagind mina pe unul dintre geamurile sparte, deschizindu-l si intrind prin efractie. Curiozitatea nu ne-a mai impins insa asa de departe.
La scoala generala din aceeasi comuna se lucra de zor la igienizare. Doua femei maturau si stergeau praful, incercind pe cit posibil sa mai indrepte imaginea sifonata a scolii.
„Acum este mai bine. Am reusit sa mai facem cite ceva. Eu am venit aici in urma cu doua luni si atunci ar fi trebuit sa fi venit, sa vedeti cum arata. Asa, acum, cu forte proprii, am reusit sa reparam acoperisul ca sa nu mai ploua in interior, am varuit peretii, am reparat cinci sobe, ceea ce nu este un lucru usor. Este drept ca ar mai fi multe de facut, dar nu exista fonduri“, ne-a explicat Florina Toma, directoarea scolii, incercind sa ne convinga ca ar fi putut fi si mai rau. N-am plecat pe deplin convinsi, dar….
Trei milioane de lei – bani pentru igienizare
Mai multe lamuriri despre cum stau treburile cu scolile din comuna Virvorul de Jos le-am aflat de la primarul Nicu Tabacu, care ne-a spus cum stau lucrurile si in ceea ce priveste reparatiile atunci cind nu ai bani, dar si atunci cind iti pica din senin, dar nu sint prea bine chivernisiti:
„In comuna la noi sint sapte scoli. Doua dintre ele au fost prinse in programul cu Banca Mondiala, iar restul trebuie renovate din forte proprii. Anul acesta
n-am putut aloca pentru igienizare decit 15 milioane de lei, cam trei milioane pentru fiecare institutie de invatamint“. Ce poti face cu trei milioane de lei la renovarea unei scoli? Am facut un calcul si ne-am dat seama ca mai nimic, mai ales atunci cind sint multe de facut.
Oricum, ne-am gindit ca daca exista in comuna doua scoli cuprinse in programul de finantare externa, lucrurile nu pot sta atit de rau. Nu? Spusele primarului ne-au contrazis:
„Cele doua scoli renovate prin Banca Mondiala… Nu stiu ce sa spun. Conform proiectului, ar fi trebuit predate la 1 noiembrie, dar nu au cum sa fie gata pina atunci. Au aparut pe parcurs tot felul de probleme. La una dintre ele au sapat fara sa stie ca nu exista fundatie la cladire si s-a prabusit o clasa. Si au mai fost si altele. Ce sa zic, licitatia a fost cistigata de o firma din Bucuresti, care a subinchiriat unei firme din Alexandria, asa ca va dati seama“.
Toamna se numara molozul
Am dorit si noi, din curiozitate, sa luam urma banilor investiti de Banca Mondiala. Asa am ajuns la Scoala din satul Dragoia, pentru care au fost alocate 516 milioane de lei. Tinind cont de faptul ca lucrarea ar fi trebuit definitivata in doua luni, ne-am fi asteptat sa vedem o cladire renovata, in care sa mai fie de facut doar citeva mici retusuri. Cum arata, de fapt? Ca un santier deschis de doua zile, in care abia se incepuse munca. Ne-au intimpinat sase muncitori, echipa de zilieri din sat, care ne-au confirmat ceea ce vedeam si noi cu ochiul liber:
„Sa fie gata la inceputul lui noiembrie? Nu, nici vorba! A fost foarte mult de munca, nu vedeti ce este aici!“. Si, intr-adevar, am constatat ca, desi cunostintele noastre in materie de constructii sint foarte reduse, nu-ti trebuia vreo facultate tehnica pentru a-ti da seama ca elevii scolii trebuie sa faca naveta la o alta unitate de invatamint mai mult de patru, poate cinci luni pina cind va fi definitivata constructia. Citi bani au fost investiti, de fapt, in lucrare? Cine mai poate sti, dupa calculul penalizarilor, daca vor fi aplicate, dupa rata inflatiei…
Am parasit comuna Virvorul de Jos, sperind ca vom gasi macar intr-o alta comuna lucruri mai bune si mai frumoase. Ce-am intilnit…
Secretul igienizarii – ascuns bine in miinile directorului
Sat Tencanau, comuna Salcuta. La scoala generala, o femeie trecuta de prima tinerete cosea buruienile de prin curte. Nici urma de vreun zugrav sau de vreun salariat care sa dea cu bidineaua pe peretii scolii asa pentru igienizare.
„Io sint femeia de serviciu si io fac aici igienizarea, nu vedeti?“, ne-a lamurit femeia. „O sa sterg geamurile pe exterior, ca sa termin exteriorul. De interior am sa ma apuc atunci cind o sa vina domn’ director de la scoala din concediu“.
Pentru ce era asteptata cu atita interes sosirea directorului ne-am lamurit imediat. Tot Maria Ciocoiu, femeia de serviciu, ne-a luminat.
„Apai io n-am vazut nici un ban de la primarie si n-a lucrat nimeni aici, in afara de mine. Anul trecut s-a facut o reparatie capitala, dar acum numai eu muncesc aici. Si il astept pe domnul director sa vina sa descuie detergentul ca sa pot spala si prin interiorul scolii“.
Ne-am mirat cind ni s-a spus ca scoala fusese reparata anul trecut in intregime deoarece pe peretii exteriori se vedeau urme de igrasie. Vechi de un anotimp sau de un an? Ce mai conteaza!
Optimism de primar
Ce vazuseram noi la Tencanau nu era o imagine reala, ne-a lamurit primarul comunei Salcuta. Ion Pavel, intiiul om al comunei, ne-a asigurat ca scolile sint, daca nu cele mai frumoase din judet, macar printre cele mai curatele.
„Avem patru scoli in comuna, doua primare si doua gimnaziale. Pe cele gimnaziale, cea din Tencanau si cea din Salcuta,
le-am renovat anul trecut si eu spun ca arata destul de bine. Mergeti sa le vedeti, nu? Se fac si igienizari, cum sa nu, anul acesta! Am alocat 30 de milioane de lei de la buget pentru acest lucru“. Aceasta a fost opinia primarului din Salcuta. Nu si a noastra.
Vizitele noastre prin scolile doljene din mediul rural ne-au lasat un gust amar. Un gust de saracie, indolenta si, de ce nu, lipsa de respect pentru oamenii din jurul nostru, pentru banii care ni se dau poate cu bunavointa, pentru indiferenta cu care este privita educatia copiilor nostri, a viitorului.
Si cei responsabili ar trebui sa priveasca pentru o clipa chipurile chinuite ale elevilor care invata intr-o sala de clasa friguroasa, care merg la toaleta in conditii dezgustatoare si care vin de acasa cu sticluta de apa in ghiozdan ca sa-si poata stinge setea si abia apoi sa se gindeasca la performante scolare.
