Toti am observat, mai devreme sau mai tirziu, la cumparaturi prin piete, diferente de pret la acelasi soi de produse, si nu vorbim de acele discrepante legate de calitatea marfurilor. Explicatia ar fi activitatea matinala a angrosistilor, necunoscuta celor mai multi dintre noi, si in urma careia se fixeaza pretul unui produs pe durata intregii zile.
Ziua de munca a unui pietar incepe atunci cind majoritatea oamenilor sint inca pe tarimul viselor, in jurul orei patru dimineata. Producatorii agricoli sosesc in piete si incep sa-si descarce marfa: rosii, ardei, cartofi, lubenita si fructe de sezon. Fiecare incearca sa-si gaseasca o taraba cit mai bine pozitionata, isi face rost de cintar, daca intre timp a venit angajata Administratiei Pietelor care se ocupa de aceasta activitate, si incepe asteptarea primilor clienti.
Angrosistii sint si ei prezenti in peisaj. Cu ochii pe marfurile taranilor, atit sub aspectul calitatii, cit mai ales al cantitatii, pot deveni brusc interesati de produsele colegilor de breasla de la sate. Ai zice ca a dat fericirea peste taranul roman pentru ca si-a gasit client asa repede… Si inca pentru toata marfa… Numai ca intelegerea… se face sau nu! In functie de cerere si oferta, ca doar am trecut la economia de piata, cel care este producator direct, respectiv cel care da cu sapa si se speteste carind apa daca ultima tehnologie n-a ajuns si la el in curte poate sa se intoarca acasa cu primul tren. Fara galetuse si tirne, dar cu buzunarul „plin“ de bani. Sau poate sa piarda o zi de munca la cimp, daca pretul oferit pentru munca sa de aproape un an i se pare prea mic.
„Mie-mi convine sa stau sa vind“
In Piata Centrala din Craiova e loc pentru toata lumea. Taranii s-au obisnuit ca de fiecare data cind vin cu marfa sa fie abordati de acest gen de „cumparatori“. La fel cum s-au obisnuit si sa le refuze propunerile de afaceri:
„Astia insala… Eu, cind am avut marfa mea, am stat pe piata si-am vindut-o…“, a spus, mai mult in soapta, o batrina ce vindea citeva rosii. „Au venit si la mine sa-mi ia marfa, dar cind am avut multa…“
Diferenta dintre pretul stabilit de producatori si cel pe care-l ofera „comerciantii de ocazie“ este de o mie-doua de lei. Insa, daca produsul se gaseste pe piata din belsug, lucrurile se schimba: se ofera de obicei jumatate din cit se cere. In aceste cazuri, de cele mai multe ori, nu se ajunge la nici o intelegere:
„Mie-mi convine sa stau sa vind. Ei sa se faca oameni, si noi… Chiar daca mai vin citeodata, eu marfa n-o dau“, este de parere o producatoare mai tinara. Cei care cumpara produsele taranilor se feresc sa vorbeasca. Mai ales acum, cind Administratia Pietelor e cu ochii pe ei:
„Noi avem utilajele noastre si mergem la Covasna dupa marfa. Nu ne incurcam cu citeva zeci de kilograme… plus ca nu e voie de la autoritati…“, au declarat doi vinzatori de cartofi.
Chiar nu e voie
De doua saptamini au inceput controalele. Efectuate cu noaptea in cap de angajati de la Administratia Pietelor si de la politie, aceste actiuni urmaresc sa stopeze acest fenomen, astfel incit desfacerea en-detail sa ramina principala activitate din pietele craiovene, a declarat Gheorghe Balulescu, director adjunct al institutiei amintite.
Cu certitudinea ca aceste controale vor avea efectul scontat, macar in raza pietelor, Gheorghe Balulescu a adaugat:
„Facem tot posibilul sa punem capat acestor activitati. Dar noi nu sintem raspunzatori decit pentru ce se intimpla in piete. Afacerile se incheie insa pe strazile adiacente pietelor…“. Pentru aceste afaceri, ramine stabilit: taranul munceste si angrosistul face pretul.
