1. Stergea cu duiosie farul imaculat al autoturismului, o marca de prestigiu, iradiind o lumina de sticla, cu afectiune chiar, si i-l arata prietenei. Pentru un moment, am avut impresia unei pasiuni tainice, ludice, intre cele doua femei, si briliantul de sticla.
Femeia mignona, inspre a doua virsta, cu parul de puf de pui de gaina, cu doua fante negre in orbite, se indrepta apoi spre faleza, revigorata de exercitiul admiratiei proprietatii ei.
2. Asteptam in masina. La 50 de metri, faleza. In restaurantul-cantina, sotia si fiica. Le vad indreptindu-se grabite spre faleza. Au uitat de mine. Claxonez. O mina flutura a refuz. Claxonez. Nici un raspuns. Parchez masina linga faleza. Cobor. Ce este? Se ineaca un om, raspunde sotia. Ai intinde mina pe mare, inspre digul de stafilopozi.
Un cap la 40 de metri, pe mare. Valuri de 2, 3 , 4 metri inaltime, si 10-15 metri intre ele. Se ineaca un om? 100 de oameni pe dig, pe plaja si faleza, privind omul care salta ca o minge pe valuri. I-au aruncat o pluta salvamarii. Ma indrept spre cea mai apropiata cladire, o braserie. Un domn bate in usa, in fata mea. Ati anuntat? Sigur ca am anuntat. Salvamarii sint jos. Asta ar merita o bataie sora cu moartea. Da, asta ar merita o bataie sora cu moartea. Este profesor. Are 45-50 de ani. De la Vilcea. La 30 de metri de profesor, digul de stafilopozi de care valurile se sparg cu furie. In stinga, faleza spre Eforie Nord, in care valurile bat la inaltimea unui om, inghitind lacom plaja.
1. O zi insorita. Mama vrea sa ii arate fiicei cum functioneaza scripetele pentru coborit marfa in magazia restaurantului. Plaja are un nume de import: Splendid Beach. O scena improvizata pe un podium acoperit, boxe, o terasa pe faleza, mese pe terasa, mese pe digul aparat de stafilopozi, un podet de lemn intre faleza si dig, felinare mate de-a lungul podului.
Acolo, jos, se receptioneaza marfa. Cutiile cu bautura si alimente coboara pe scripeti. Citiva manipulanti bronzati si, in mijlocul lor, femeia mignona, cu parul de puf de pui de gaina, verificind intrarea in magazie a fiecarui colet. Probabil, vigilenta, patroana…
2. Inecatul continua leganarea pe valuri. Acum se indreapta spre Eforie Nord, acum se intoarce, acum pare ca este tirit spre stafilopozi, acum lupta din nou si se indeparteaza pe mare. Foarte bine face. Dar cita energie mai are? Ce bataie ar merita fetele alea!, comenteaza domnul din dreapta. Uite-le, abia le-au scos din mare. Cele in costume de baie albastre, de acolo. Privesc. Sint citeva perechi in costume albastre. Zaresc si ambulanta. O batrina Dacie care a raspuns prima la apel. Soseste o ambulanta moderna. Sperantele cresc. Ati anuntat paza de coasta? Un elicopter? Sa ii arunce o fringhie de sus, sa il traga la mal? Nu au asa ceva in dotare. Nu ii intereseaza. Atunci, o barca cu motor. Nu au nimic. Au incercat sa ii arunce o fringhie. Prea departe. Nu ajunge pina la el. Atunci, va rog, macar anuntati pe toata lumea. Sa avem constiinta impacata…O viata de om. Daca nu as fi spectator, ar fi fost o moarte statistica. As fi dat din umeri: si ce ma intereseaza? Si nici unul dintre noi nu face nimic, ricaneaza barbatul din stinga. Ce sa fac?, raspund. Nu stiu sa fac nimic. Daca as intra in apa, as fi un inecat in plus. Si asemenea noua, sint cei o suta de pe plaja. Asa e, aproba barbatul. Privim si asteptam.
1. Seara. Splendid Beach. Pe scena, Doru Tufis. Si acolo, in spate? Parca este Iuliana Marciuc. Ea este. Si acel fante cu camasa alba, pantaloni negri, tuns scurt? Octavian Ursulescu. Tufis incheie. Iti multumim, draga Doru Tufis, tu esti si un poet (da, era poet, cintase Maricico, Maricico, ti-am luat tort, ti-am luat si Cico, si mai cintase „Mi-ai spus, Ludmila, Tebia zavut“, dar merge la mase). Stii, Iuliana, tu, care ai picioare atit de frumoase, care ai inca un nume, necunoscut, stiti care?, publicul – „Posea“, Iuliana, „Nuuuu!“, (pina ce moartea ne va desparti…), in fine, este vorba despre un botez, continua Ursulescu, nu religios. Iata, primarul nostru va boteza, adica va alege un nume pentru noua formatie muzicala care se va chema, poftiti domnule Costea, cum se va chema noua formatie (rapp, pop, rock, heavy…). Multumesc, apare un om slabut imbracat modest, se va numi Gama, si le urez succes. Ursulescu -, daaa?, eu credeam ca veti boteza formatia Splendid Beach. Ma rog, este bine si asa…. Tinerii urca, stearsa notabilitate si prezentatorii ies din scena. Hai, striga un tinar spre public, minutele pe sus…
2. Nu au cu ce sa-l scoata, se framinta barbatul din stinga… si primarul asta, l-am ales, nu stiu ce face…
1. Aceeasi seara. Coborim prin multime. La intrarea in restaurant, doi bodyguarzi si, in spatele lor, cu ochii ca doua fante, in care vegheaza intunericul, femeia mignona, cu puf de pui de gaina pe cap… Gazda zilelor Eforie, patroana terasei Splendid Beach. Ipoteza se confirma?
2. …Pe cele doua fete au reusit sa le scoata acum o jumatate de ora. Mama, sotia celui care se zbate acolo, in mare, s-a inecat. Trei barbati au tras de ea pina nu au mai avut putere. Au lasat-o ca sa isi traga si ei sufletul un minut. Atunci, a disparut. A inghitit-o marea. Acolo, unde este apa alba… intinde mina spre larg barbatul din dreapta…
Se intimpla ceva. Trei salvamari intra in apa. Doi sint aruncati inapoi ca niste bete de chibrit. Un cap negru dispare in apa. Valul i se sparge in cap. L-a inghitit. Dar peste citeva secunde a reaparut. Nu stiu cum inoata, dar este nemaipomenit. Val dupa val. Face un ocol. Se apropie de profesor. Au stat de vorba. Incet, incet, facind un ocol spre extremitatea digului, capul profesorului avanseaza spre mal, urmind capul salvamarului..
1. De pe terasa, se vad vilele de lux – Ana, Roxana… Liliana…, inconjurate de masini cu faruri de briliant. Gazde smerite pentru oaspeti care au economisit un banut decent pentru concediu. Protagonistii de marca ai spectacolului care dureaza citeva nopti in sir se retrag in asternutul binemeritat dupa tratatia casei pe terasa. Splendid Beach. O plaja pe care sufletul iti este usor, si viata o simfonie a singelui, care s-a facut apa…
2. Omul acela si-a riscat viata. Sigur, era platit pentru asta. Cu doua milioane pe luna. 400 de piini. Si a salvat o viata. O viata s-a pierdut. Profesorul a fost dirijat pe mare linga stinci… Mai au putin si ajung pe plaja. Se intind miini… Cad… Se intind miini…
1. Marfa! Nu am inteles acest cuvint cind l-am intilnit prima oara, titrat intr-un film. Cind ceva este extraordinar, este cool (un alt cuvint inca neinteles), sa exclami : Marfa! Incep sa inteleg. Uite, sclipirea unui far superb de automobil. Marfa! Uite, o terasa pe care turistii privesc, beau si maninca, fara griji. Marfa! Uite, cine nu are privilegiul sa bea si sa manince macar priveste si asculta niste interpreti – de marfa, niste prezentatori – de marfa, si ei… Marfa! Uite, vile, bazaruri, marfa cu care sa te rasfeti… Marfa! Uite, niste vieti…
2. Un salvamar anonim a restituit o viata. Fara ajutor. Doar cu o pluta rosie, cea mai ieftina posibil, pentru copii. Atit cit a mai ramas pentru bugetul vietilor care merita sa fie batute, din lumina briliantina a cite unui far cu oglinzi in care becurile sclipesc globalizator.
Stau pe plaja si privesc in cer, stiind ca nu pot sa fac nimic, decit sa lupt cu Marea ca sa nu mingii cu palma, duios, acelasi far care hipnotizeaza gindurile si ineaca in marfa vietile fascinatilor spectatori…
