Ce este coeficientul de inteligenta

Coeficientul de inteligenta este o masura a inteligentei si a capacitatii de intelegere a unei persoane. El este stabilit prin teste, primele fiind dezvoltate de catre Binet si Simon in 1905. Testul lui Binet compara rezultatele obtinute de un anumit copil cu cele obtinute in cadrul unei grupe de virsta si ca urmare a exprimat IQ-ul sub forma unui raport intre virsta cronologica si virsta mentala. Daca, de exemplu, rezultatul obtinut de un copil de zece ani este comparabil cu cel al unui copil mediu de 11 ani, atunci virsta mentala a primului este 11, iar coeficientul de inteligenta-110.

Considerarea raportului intre virsta mentala si cea cronologica nu da rezultate satisfacatoare in cazul adultilor, caci diferentele intre 40 si 44 de ani, de exemplu, nu sint clar delimitate.

Validitatea si rezultatele testelor de stabilire a IQ-ului au fost puse sub semnul intrebarii in ultimele decenii. In cele mai multe teste actuale se compara rezultatele unui individ cu cele obtinute in cazul unui grup format din oameni de virste apropiate. O persoana cu un coeficient de inteligenta ridicat ar avea un IQ mai mare de 145, facind parte din grupul ce reprezinta aproximativ 1% din populatie. In jur de 50% din populatie este considerata medie, incadrindu-se intre 90 si 110. O valoare sub 70 indica subdezvoltare mintala.