Fiecare dintre noi a aflat, la vremea potrivita, povestea drobului de sare; toti (sau aproape toti) am inteles ca nu are rost sa te temi de un potential rau fara sa incerci, inainte de toate, sa-l previi. Numai ca, in viata, putini mai tin cont de morala povestii. E nevoie de victime pentru ca oamenii sa se gindeasca la felul cum se indeparteaza un pericol, trebuie ca un om mare sau un copil sa isi sparga capul cazind intr-o gura de canal neacoperita, pentru ca un oficial sa-si aminteasca de faptul ca neglijenta poate fi, uneori, criminala.
Le eviti in mod automat, uneori fara sa realizezi ca reprezinta un pericol; pe unele le stii de luni, poate de ani, pe altele, nou-aparute, le inregistrezi mecanic in minte: un alt loc pe care trebuie sa il ocolesti, un alt pericol de care trebuie sa te feresti, o alta gura de canal, fara capac, in care poti sa cazi. Din neatentie. Tu sau altii. Tineri sau batrini. Oameni sau masini.
Daca ti se intimpla cumva sa circuli pe trotuarele sau pe strazile din Craiova fara sa fii atent la fiecare pas, risti sa iti fuga pamintul de sub picioare. La propriu. Pentru ca nu exista zona, cartier al Craiovei sau strada care sa nu aiba, fiecare, capcanele ei. „E incredibil asa ceva, pare o bagatela… a disparut un capac de canal, mare lucru! Dar daca ai sa cazi acolo si ai sa iesi plin de cucuie si de julituri, cum mi s-a intimplat mie, atunci iti dai seama ca nu e o bagatela. Data viitoare, acolo poate sa cada un copil si sa se intimple o tragedie, cum s-a intimplat in alte orase. Mai ales ca sint din ce in ce mai multe. Chiar nimeni nu vede lucrul asta, nimeni nu ia nici o masura?!“, spunea Vali N., un craiovean care a platit un minut de neatentie cu o saptamina de dureri in tot corpul.
Sute de milioane de lei furate anual
Capace de canal se fura periodic; saracia sau gindul unui cistig rapid si fara multa bataie de cap sau munca obositoare ii mai indeamna pe unii sa sustraga capacele si sa le revinda ca fier vechi.
Reprezentantii Regiei Autonome de Apa si Canal (RAAC) Craiova au spus ca, anual, sute de milioane de lei sint investite in achizitionarea de astfel de capace. Bani aruncati in vint, din moment ce numarul canalelor fara capac pare a ramine constant. „Un capac de canal pentru carosabil costa aproximativ doua milioane de lei, iar unul pentru necarosabil, un milion. In fiecare an se schimba si se inlocuiesc peste 300 de capace, iar acolo unde se poate, le-am inlocuit cu tabla, dar si aceasta se fura“, a spus Steliana Badescu, purtatorul de cuvint al RAAC. Autoritatile locale cunosc situatia, dar cum fondurile sint limitate, iar hotii de capace – „neinduratori“, nu le ramine decit sa se bazeze pe instinctul de supravietuire al craiovenilor. Sau pe spritul lor practic, de care au dat dovada cind au umplut o parte din canale cu tot felul de hirtii si de deseuri. Macar sa cada pe moale!
