22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateSatele doljene s-au uscat din cauza secetei

Satele doljene s-au uscat din cauza secetei

• Mii de hectare s-au transformat in desert • De foame, vitele maninca pamint • Taranii pling si-si amintesc de invaziile moldovenilor din anii „foamei“ – ’46, ’47, ’48

Judetul Dolj, care are unul dintre cele mai ridicate potentiale agricole, este aproape complet distrus din cauza secetei. Batrinii spun ca n-au mai vazut asa ceva de cind s-au nascut. Roadele care umpleau altadata hambarele sint acum doar amintire. Griul nu are mai mult de 15 centimetri inaltime si nu poate fi recoltat cu combinele. Singura solutie e ca oamenii sa intre in lanuri cu secerele. Porumbul se afla in aceeasi situatie: 15 – 20 de centimetri inaltime si nu ajunge cantitativ nici pentru furaje. Pe pamintul arid, vitele scormonesc si maninca de foame pamint si radacini de copaci pentru ca nici iarba nu exista indeajuns. Taranii isi vind animalele la preturi de nimic, preferind asta decit sa le vada murind de foame. Singurele picaturi care mai uda tarina sint lacrimile oamenilor neputinciosi in fata naturii miniate.

Seceta si foame pe pamint

La 20 de kilometri de Craiova, pe drumul ce duce spre Argetoaia se afla comuna Cotofenii din Dos. Acolo, recoltele de anul trecut s-au terminat, hambarele sint goale, iar cimpurile sint arse de soare. Nicolae Preluca, de 78 de ani, spunea plingind ca n-a mai vazut o asemenea seceta. „Am pus zece hectare de griu, orz, ovaz, porumb, lucerna. S-au dus toate… nu mai am nimic…“, iar printre hohote abia mai ingina: „O sa dam vitele asa, pe doi lei, macar sa nu moara de foame…Scormonesc la radacina copacilor si maninca radacini si chiar pamint“. Vecinul sau, Vasile Paun, adauga: „Am pus cinci saci cu orceag. Acum sta in pamint la fel ca-n sac. Griul nu-l putem treiera ca are doar o palma. Cred ca o sa-l taiem cu secera“. Ei si-au amintit cum trei ani la rind – 1946, 1947 si 1948 – comuna lor a fost invadata de moldoveni, care plecasera de acasa de foame.

„Pe aici, pe garduri, aveau insirate toate lucrurile. Dadeau bunurile din casele lor pe cite un banicior de boabe. Venisera cu ursi care jucau. Eram militar si ma pusesera sa fac patrula pe trenurile foamei. Nu erau in vagoane citi erau deasupra. Asa cred ca vom face si noi“ – a mai spus Nicolae Preduca.

Prapad in satul lui Pirjol

Ceva mai departe este comuna Scaiesti, al carei primar are parca un nume predestinat – Vasile Pirjol.

„Domnilor, sintem distrusi. Intreaga comuna este in sapa de lemn. Toate culturile au fost calamitate. De la prefectura judetului am inteles ca nu vor mai fi despagubiti decit cei care si-au asigurat culturile. Sincer sa fiu, nu stim incotro s-o luam. Oamenii se uita la noi sa-i ajutam, ne intreaba, dar n-avem ce sa le spunem. Si la noi isi vind vitele si caii pe nimic. Vin tiganii si cumpara cu sapte milioane de lei vaca, in loc de 30, si caii la fel“.

Culturile sint terminate. Despre ceapa se poate spune ca anul acesta va fi recoltata cu penseta: firul – mai plapind ca iarba – nu are decit sapte sau opt centimetri lungime si doar unu sau doi milimetri grosime. Pasunile sint mai sarace ca niciodata. Putinele petice de iarba sint deja uscate. Si totusi a plouat…

Cind nimeni nu mai spera, ploaia a cazut… dar este prea tirziu pentru griul copt deja si prea putin pentru porumb. Sa nu mai vorbim ca prin alte locuri mult doritele precipitatii au insemnat furtuna cu grindina devastatoare si imense cantitati de apa care n-au produs decit pagube.

• Pagina realizata de Sorina STAICULESCU si Florin TANOVICI

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS