Este greu si emotionant sa asterni pe hirtie citeva din faptele Marelui mitropolit istoric, misionar si ecumenist. In acelasi timp, este dureros pentru sufletele noastre – cei care l-am cunoscut direct – cind dupa perioada ’90 i s-au pus pe cirje si pe mitra neinchipuite murdarii si ticalosii. Este adevarat ca, in spatele acestora, au fost si au ramas indivizi orbi si handicapati in fata aceluia care era un buldozer in cultura istorica si arta crestina. Va trece destula vreme pina ce va fi egalat, daca va fi!
N-au priceput portarii iadului contemporani cu cercetatorul, n-au inteles cei ce traiesc pentru a muri ca Inaltul ierarh a impletit ca nimeni altul lasamintele inaintasilor. A venit din Moldova si Basarabia, unde fusese crescut si unde traise evlavia stramosilor atit in minastiri, cit si in parohiile obisnuite. A gasit aici, in Craiova, ca si in intreaga Oltenie, multi traitori ai bisericii dintre Prut si Nistru si ca un frate si pastor le-a mingiiat tristetea cu vorbirea sa, dar mai ales cu articole, studii si carti erudite si inedite. In scrisul sau se vede mireasma literaturii si a bunei-cuviinte, asa cum o lasase mitropolitul Efrem Enachescu; se simte autoritatea desavirsitului slujitor, care a fost mitropolitul Firmilian; se observa oriunde mina de gospodar, pastrarea patrimoniului preluat de la Mitropolitul Teoctist. Si peste tot, si in toate se simte duhul Patriarhului Justinian.
De aceea, invitatia ce mi s-a facut de a-l omagia este o rascolire a sufletului meu pentru cel trecut in vesnicie prea devreme.
Pe linga datele cunoscute referitoare la viata sa, nu as putea adauga nimic1, dar incerc sa precizez faptul ca i-am cunoscut rudele chiar in localitatea nasterii: Lozava – Basarabia, in 1973. Comuna respectiva, asezata intr-o splendida vale, nu are alte neamuri decit romani si ortodocsi si pastrind, parte, calendarul indreptat, 1924, si care au rezistat si dupa 1944.
In ceea ce priveste scoala, tinarul Neculai a trecut prin toate treptele ascultarii pina a ajuns staret la Sfinta Manastire Neamt. Dragostea sa pentru carte s-a concretizat in cercetarea manuscriselor, in asezarea xilogravurilor, in inventarierea cartii vechi (slava, rusa, latina, germana, greaca etc.) pe epoci, ani, localitati, tari sau provenienta. O data cu primirea numelui de monah Nestor / Nicolae s-a luptat, cu adevarat, atit cu vrajmasul diavol, cit si cu Lie al veacului, revenit satanizat dupa ’90.
Terminindu-si facultatea la Bucuresti, fiind preocupat de istorie, a avut si binecuvintarea lui Dumnezeu sa prinda marii luceferi ai sectiei: Prof. Teodor M. Popescu si Toma Bulat – Istoria Universala; Pr. Gh. Moisescu – Istoria Bisericii Ortodoxe Romane si Cursuri speciale cu C.C. Giurescu; Pr. Ioan G. Coman – Patrologie, care l-a ales ca ucenic; Prof. Alexandru Elian – Bizantologie si, in ultima vreme, Pr. Prof. Ioan Ramureanu, iar de la Sibiu, Pr. Prof. Spiridon Candea si Teodor Bodogae.
Parintele arhimandrit Nestor n-a uitat niciodata ascultarea ca staret al Minastirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, numire facuta pentru vrednicia sa de catre mitropolitul carturar si autoritar al Moldovei si Sucevei, Prof. Justin Moisescu. De fapt, Mitropolitul Firmilian l-a recomandat Sfintului Sinod ca sa fie ales Episcop-vicar al Mitropoliei Olteniei (1970) si apoi, Justin Moisescu, ca patriarh, l-a inscaunat ca Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei (1977)2 pina la trecerea spre vesnicie, 20003.
I. Misionar constient si cu vocatie
Simtind vocatia propovaduirii, mitropolitul Nestor isi facea pravila de slujitor ca un monah sau de pustie. Propovaduirea sa a stat sub semnul Mandatului Mintuitorului incredintat Sfintilor Apostoli dupa inviere: „Mergind, invatati toate neamurile, botezindu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, oferindu-le toate cite v-am dat voua“ (Matei XXVIII, 19; Marcu XVI, 16…).
Inzestrat de Dumnezeu cu voce si ureche muzicala, cel pomenit a stiut sa-si inmulteasca talantii si sa produca efecte artistice pe linga emotia sfinta a slujbelor. De aceea, slujbele in sobor, sub protia sa, ajutat de preoti si diaconi talentati, creau starea de traire a evlaviei minastiresti, mai ales la privegheri. A stiut sa implineasca spusa si experienta Sfintului Apostol Pavel: „Asa Arhiereu ne trebuia… destoinic sa invete si pe altii“ (Evrei VII, 26). In cartea de aur a slujirii Mitropolitului Nestor nu se gasesc puncte negre. Exceptie face un revoltat, un politician, un pseudoslujitor si un invrajbitor, hranit acum de punga celor straini de evlavia si neamul romanesc, un naimit si fur al celor sfinte (Ioan X, 10, 12-13)4.
In acelasi timp, intelegea preotii, respecta monahii, lucra cinstit si drept cu cei din conducerea eparhiala, primea plingerile si asculta durerile credinciosilor. Unde este turma, acolo trebuie sa fie si pastorul – era crezul Inaltului ierarh5.
1. In treapta si responsabilitatea arhiereasca, Nestor – mitropolitul – era convins, dupa spusa Sf. Ap. Pavel, ca nu trebuie pusa mina pentru a transmite harul preotiei oricui (I Timotei V, 22), de aceea cerceta si certa pe cei grabiti, pe cei nepregatiti si mai ales pe cei veniti cu diferite influente. Si de aici i s-au tras multe vrute si nevrute. Primea juramintul candidatilor inainte de hirotonie cu o solemnitate deosebita. Sfintirea in sine a celor in genunchi era simtita si cutremuratoare atit pentru cel ce transmitea harul, cit si pentru cel care primea taina. La sfirsitul slujbei prezenta credinciosilor pe noii intrati in rindul clerului, sfatuind rudele si parintii lor sa-l ajute in toata activitatea. In dese cazuri, sfaturile erau insotite cu citate din misiunea sfintilor parinti din viata pastorilor nostri – arhierei romani, din literatura veche sau din realizarile unor slujitori ai vremii. Aproape fiecarui „nou frate in slujire“, cum ii placea sa spuna, i se oferea o amintire sau o carte a sa. Autoritatea mitropolitului era in cele spirituale, se gasea in sufletul supusilor si credinciosilor nostri.
2. Ca staret de drept al minastirilor si schiturilor, Inaltul ierarh a stiut cumpana adevarului. Intr-o ideologie potrivnica, intr-o propaganda atee-bolsevica, s-a reusit imblinzirea chipului cezarului. Calugari tineri si frati cu vocatie au fost acoperiti de catre autoritatea sa pentru binele Bisericii. Pe unii i-a scolarizat si apoi le-a dat ascultare, pe altii i-a trimis la studii academice pentru a pastra nivelul cultural al minastirilor noastre. Si destui au avut nu numai binecuvintarea, ci si ajutorul moral si material pentru viitorul Bisericii stramosesti, ajungind in toate treptele preotiei.
In vremuri de restriste, sub motivatia grijii fata de monumentele istorice, Intiistatatorul Bisericii din Oltenia a creat o scoala a monahismului numit subversiv si care a mentinut obstea monahala si a intarit-o dupa ’89. N-a cazut nimic din cer, ci totul a fost chivernisit de experienta staretului de drept.
3. Grija pentru monumentele istorice si patrimoniul cultural. Oricare istoric, si mai ales bisericesc are indatorirea de a cunoaste realitatea si a cerceta documente, hrisoave, situri istorice, inscriptii, dovezi arheologice pentru a ajunge la concluzii demne de veacul nostru si sigure pentru urmasi. Un asemenea izvor a fost cel pomenit acum. Il interesa absolut tot, orice informatie, orice anunt, in legatura cu istoria neamului nostru. Avea darul intoarcerii cu fata la zid a adversarului prin arma cunoasterii si prin „amenintarea“ cu documentul. Sa ne amintim numai ca este intiiul ierarh si cel mai stabil istoric, care a descoperit inscriptii si a dovedit vechimea milenara a Cetatii Craiova6, cetatea crailor (imparatilor), banilor si apoi a Romaniei Mici, Oltenia. Datele si interpretarile n-au fost stricto-senso, ci a rascolit manuscrise la Academia Romana, la Arhivele Olteniei, in dosarele parohiale, in ruinele vechilor schituri si minastiri inainte de zidirile puse pe seama Cuviosului Nicodim de la Tismana si cu mult inainte de ctitoria „Sf. Nicolae“ – Bucovat, Craiova. De fapt aici, la Seminarul Sf. Nicolae, s-au plinit visul Mitropolitului Firmilian si dorinta Patriarhului Justinian pentru a se ridica o scoala medie teologica. Toate cele de mai sus au fost desavirsite prin stradania Mitropolitului Teoctist si finisate si incununate de catre Mitropolitul Nestor.
Si, vai, aici s-au petrecut atitea actiuni demonice, dupa ’89, inlaturindu-se lumina faptei prin lucrarea birfei si invidiei7.
Si fiind vorba de fapte si nu de vorbe, Cel pomenit avea si harisma apropierii si intilnirii de mai-marii vremii. Unii trimisi de Dumnezeu pentru apararea istoriei si slava Sfintei noastre Biserici, altii neaveniti, dar ingaduiti de Dumnezeu pentru indreptarea faradelegilor noastre. Numai sobolanii, sacalii si cirtitele au uitat sau nu se cutremura de lucrarile mitropolitilor Firmilian – Teoctist la Minastirea Lainici si Schitu Lacuri rele. Ce daca au oferit jertfa pentru „tacere“ iezii din turma osirduitorului staret Caliopie!…
Complexul de la Lainici a fost preluat de catre Mitropolitul Nestor. Prin staretul de atunci, Caliopie trecut spre Domnul, s-a creat o scoala de ucenici plini de zel si pusi pe treaba. Toti din obstea Lainiciului sint vrednici de cinste si cu merinde puse linga ctitori. Cel mai intreprinzator, chemat la Domnul din grotele carbunelui, din pintecele Paringului, a fost fratele Ioan (Salejan), inginer constructor, care, la indemnul Mitropolitului Nestor: plecati-va cei plini de limbutie!, si cu „inchiderea“ ochilor reprezentantilor craiesti s-a inceput zidirea noului lacas, in fata caruia si prin deviere s-a spaimintat smolitul Jiu, botezindu-si el albia milenara. Si in ce epoca, de teroare ateist-materialista. Inaltul ierarh avea increderea ca oricind si-n orice loc poti intilni pe Iosif si Nicodim, sfetnici imparatesti (Ioan III, 1-12) si pe vreun samaritean ca sa scape pe cei credinciosi de tradatori, tilhari si ucigasi. Desi Psalmistul striga: dezbinare si uriciune este in mijlocul cetatii (Psalmul XI, 5), ierarhul locului cuteza mereu, n-avea astimpar. Se stie, au fost si au ramas ciini vagabonzi care au dorit carnea, nu oasele strivite de accident ale mitropolitului (1972), dar cu o vointa de neinduplecat pastorul si-a facut slujba deplin (II Timotei IV, 5).
Ce a descurajat pe portarii iadului au fost relatiile sale cu stapinirea. Ce daca a servit un peste (pastrav) la Lainici sau la Tismana cu Nicu sau cu Zoe8, dar se stie ca au crescut zidurile minastirilor! Se mai stie pretutindeni ca vinul „bisericesc“ are buchetul si terapia lui si cind este folosit la slujba se transforma in Singele Domnului … si cind este consumat cu binecuvintare ridica biserici, reface ziduri, „spala“ pictura, „lumineaza“ fresca, fereste de rugina atit vasele sfinte, cit si pocalele stapinirii. Dar stranepotii lui Noe (Facere IX, 23-25) n-au fost si nu sint in stare sa priceapa si sa simta rodul vitei spre intarirea vietii (Psalm 104, 15).
Cinste si slava Mitropolitului ca a stiut sa cistige pe N. Necula, fost secretar in partid al Gorjului, care a acoperit toata lucrarea spre refacerea minastirilor, schiturilor si bisericilor din judet. De fapt, cinstitul demnitar a fost si director al monumentelor istorice, dupa 1990, in cadrul Ministerului Cultelor, pina a fost rapit de o boala neiertatoare (1995). Alt sprijinitor al Mitropolitului din umbra si apoi pe fata a fost si a ramas Prof. univ. dr. Gh. Vladutescu din cadrul Universitatii Bucuresti, Facultatea de Drept si Filosofie (marxista, atunci). Apoi distinsul dascal a rectitorit Minastirea „Sf. Ioan Botezatorul“ – Camaraseasca din „Carbunesti“, de pe locurile unde s-a nascut, inainte de 19899. Dupa aceasta data a fost Ministrul Cultelor, continuind ajutorarea Bisericii si in special Mitropolia Olteniei, in timp ce ziarele de scandal lipeau chipul ierarhului pe prima pagina, acuzindu-l de colaborationism?! Vai lor! Si nu-l lasa dihorii ceasului de fata sa se odihneasca in pace, in mormint. Tot in acea perioada, distinsul ierarh a refacut, de fapt a zidit din nou chiliile Minastirii Polovragi, a completat cu turn – dupa vechile planuri – biserica Sf. Nicolae din gradina complexului, s-a ridicat trapeza, s-a introdus apa curenta, s-au refacut atelierele, s-a finisat casa de oaspeti, … s-a reintregit averea Sfintitului locas … s-a ridicat Casa cu o mare colectie de carte veche. Si toate inainte de rasmelita, 1989.
Minastirea Crasna a capatat libertate si se incearca revenirea frumusetii celei dintii. Nu mai amintim de Marea Lavra Tismana, unde sufletul editorului-istoric isi are pomenirea. Pe linga misiunea de aici, si duhul Maicii – schimnice Nicodima si staretei Ierusalima -daca, ierarhul s-a ingrijit de Paraclisul lui Tudor Vladimirescu si monumentul lui Alexandru, fiul poetului G. Cosbuc, cimitirul etc. Si tot aici si in acele vremi, atentie vrajmasilor, inca la vedere, s-a prelungit pronosul editoriei Cuviosului pentru a acoperi mormintul Sfintului Nicodim de Tismana. Nu mai amintim de cele realizate de mitropolit (in domeniul gospodariei si vietii moderne a vietuitorilor, aici, ca si la sihastriile Tismanei: Cioclovina de Sus si Cioclovina de Jos). De asemenea, tezaurul minastirii are locul sau bine chibzuit.
Sa revenim la Complexul Lainici. Aici, Ierarhul locului a marit obstea cu monahi tineri si destoinici. Si daca Parintele Arhimandrit Ioan a plecat pentru rosturi inalte la Locurile sfinte, ajungind apoi Episcop de Covasna si Harghita, egumen a fost numit cuviosul iemonah Ioachim care, sub ascultarea Arhimandritului Vasile Prescure – exarhul manastirilor din Eparhie – si a Arhim. Vicentiu de Lainici10, a dus mai departe lucrul bun inceput si tot sub supravegherea Parintelui-inginer si Episcop Ioan. Biserica-mare a minastirii ridicata si cu sprijinul minerilor din Valea Jiului a fost finisata inainte de 1989. Astazi se fac ultimele retusuri si completari, in timp ce pictura – dupa devizul intocmit de iscusitul duhovnic si pictor, Parintele Sofian – Arhimandritul, staretul Minastirii Antim din Bucuresti – este aplicata intr-un studiu avansat.
Asa arata testamentul faptei Mitropolitului Nestor in salba de manastiri din Nordul Olteniei. Amintim si pe cele din Lumina Dunarii (Barajul Portile de Fier I), anume Cele Doua Vodite si mai ales Minastirea Sf. Ana – Orsova.
Nu este lipsita de importanta influenta Mitropolitului si relatiilor sale inspre Vilcea, unde, impreuna cu PP.SS lor Gherasim al Rimnicului si Calinic (astazi al Argesului) s-a reactivat viata monastica si s-au reparat Sfintele locasuri. In ceea ce priveste partea dinspre Craiova, Marele ctitor a refacut, a reorganizat, a ridicat noi locasuri la Calui, Sadova, Gura Motrului, Severin, Jitianu, Popinzalesti, Maglavit, Strimba, Schitul Savoiu, Schitul Circea11 s.a. si efectiv, cu ingaduinta unor suflete mari11. Impreuna cu ierarhii amintiti din eparhia suverana s-au redeschis si infrumusetat Minastirile Glavacioc, Brancoveni etc., incit numele sau va fi pomenit de catre cei cinstiti din veac in veac. Si alt adevar, peste o suta de biserici refacute, rezidite sau ridicate din temelie stau marturie pentru lucrarea sfinta a Mitropolitului Nestor.
Este adevarat ca au existat si momente nedorite spre delectare demonica a unora care de Dumnezeu nu se infricoseaza si de oameni nu se tem (Luca XVIII, 2); Schitul Circea, un cuib de vipere ce si-a aruncat veninul, cu unele „binecuvintari“, in gazete de scandal si care au creat mitropolitului, cu tot optimismul sau robust, multe mihniri! Cei ce au urechi de auzit, sa auda si ochi de vazut, sa vada (Matei XI, 5).
4. Conferinte misionare si predici pastorale. Ca orice ierarh cu vocatie si bine pregatit si-a chivernisit cum trebuie toate conferintele sustinute, unele, adevarat si cu accente ale vremii, dar niciodata in afara misiunii. Multe au vazut lumina tiparului.
In ceea ce priveste predica, Cel cinstit astazi si pomenit in veci a folosit toate genurile de cuvintari si exegeza: omilii, cateheze, panegirice, necrologuri, predici ocazionale legate de trairea credinciosilor sau de momente importante din viata si activitatea sa si mai cu seama in situatii sensibile: alegeri si instalari de ierarhi, evenimente si jubilee istorice, tunderi in monahism, instalare de stareti, parohi, consilieri, protoierei, sfintiri de biserici12 si troite si multe alte prilejuri de unde n-a lipsit13.
Prezenta sa in intruniri obstesti, luarea de cuvint creau totdeauna o stare de adinca atentie si de transmitere de noutati si de inedit. O parte din aceste teme majore se regasesc, mai ales, in indatoririle ierarhului locului: Pastoralele la Nasterea si Invierea Domnului14. Aceste nestemate reprezinta, fara tagada, pregatirea teologica prin cunoasterea Sf. Scripturi si a Sf. Traditii si concret experienta Bisericii prin Sfintii sai. Talentul oratoric, dragostea de slujire, executia muzicala, satisfacerea in sobor au fost alte mijloace specifice misionarului-mitropolit.
5. Responsabilitate misionar-pastorala in cadrul Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Mitropolitul Nestor pina la trecerea spre cele vesnice a fost Responsabilul Comisiei canonice si disciplina din cadrul Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Prin mina sa au trecut dosarele candidatilor la inalta treapta a ierarhiei. Totodata, in treapta preotiei, fie pentru clerul de mir, fie pentru clerul monahal nu s-au inregistrat depuneri din treapta, cu exceptia ereticilor si schismaticilor din Eparhia sa15.
O inalta misiune incredintata de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru dreptatea istorica a neamului nostru, pentru credinta sa nepatata si pentru evlavia sa neclintita a constituit-o menirea Marelui-ierarh ca presedinte al Comisiei pentru cercetarea, documentarea si propunerea pentru canonizare a unor sfinti romani16. Munca sa de zi si noapte, priceperea si intuitia de cercetator au facut ca membrii respectivei Comisii sa faca cu adevarat un lucru placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni. Asa s-a purces la o a doua canonizare a sfintilor romani, din 1992-199317. A fost una dintre cele mai mari bucurii si satisfactii a neobositului privighetor la Patrimoniul spiritualitatii noastre si in Biserica sa.
In contextul adevarului, Distinsul cercetator a fost preocupat si de „soarta“ altor sfinti, din neamul nostru sau din alta parte, fiindca, spunea Mitropolitul: „sfintii nu mai au semintie, ci numai Imparatia lui Dumnezeu“. Asa se explica faptul ca l-a preocupat viata si activitatea Mitropolitului Sf. Petru Movila, canonizat la Kiev18, Cuviosul Paisie de la Neamt, Sf. Ioan Hazevitul s.a. Pentru cunoasterea mai profunda a vietii si petrecerii in Domnul a sfintilor, Desavirsitul carturar a initiat retiparirea Proloagelor19, volume de aleasa valoare. Istoricul-nepereche intre ierarhi si-a inchis ochii pentru totdeauna corectind sau adaugind noi date la numerosi sfinti spre canonizare in viitor. Viziunea sa de cercetator era destul de larga, dar precisa in ceea ce priveste savirsirea in Dreapta credinta, in afara treptelor preotesti, ca de pilda. Martirii: Nicolae Balcescu, Mihai Viteazul si mama sa monahia Teofana, Tudor Vladimirescu; Voievozi intocmai cu dreptii imparati: Negru-Voda (Basarab), Neagoe Basarab, Mircea cel Batrin, Matei Basarab, Vasile Lupu (Machedonul), Grigore Ghica – martirul, Dimitrie Cantemir – carturarul, Nicolae Milescu – mutilatul si citi altii de aici si de pretutindeni.
In concluzie, cu adevarat Mitropolitul Nestor a fost un om al suferintei, intarit de Dumnezeu, batjocorit de oamenii lumii (Matei X, 10-17) care isi iau totul in aceasta viata (Fapte XI, 18). Din toate a iesit intarit si era constient ca sufletul era zelos, iar trupul neputincios (Matei XXVI, 41). Prin multa experienta: „certind m-a certat Domnul, dar mortii nu m-a dat“.
Prin rabdarea sa, prin constiinta misiunii, prin studii si cercetare, prin slujire permanenta s-a intarit in Domnul ca misionar si pastor ales. Imensa sa opera misionar-pastorala, apologetic-patristica constituie o contributie de neegalat la sfirsit de Mileniu II si inceputul celui de-al treilea20. Numai cine nu l-a cunoscut, nu l-a ascultat si n-a citit nimic dintre ale sale ar putea avea alta parere.
Nestor-mitropolitul a fost un ales ierarh si propovaduitor incercat, prin vremi si printre oameni, cu timp si fara timp (II Timotei IV, 2).
II. Un ierarh-ecumenist al epocii sale
In ultima vreme, termenul de ecumenism si formula „ecumenici“ sint tratate cu rezerva de bigoti si fanatici si contestate de aceia care nu le inteleg, mai ales monahii simpli, dar cu audienta in masa. Nu-i mai putin adevarat ca Miscarea ecumenica, la sfirsitul anului 1989, a fost izolata si marginalizata si aceasta nu din cauza scopului final: unitatea de credinta si unirea Bisericilor, ci din tradarea cauzei ecumenismului spre ideologii straine unitatii de credinta si, nu in ultimul rind, din cauza celor care au crezut ca ecumenismul este o sursa de venit, ca si preotia o profesie, vai lor! (I Timotei VI, 5).
Pentru aceasta am asistat la constatari si contraziceri: ce rost mai are ecumenismul?, a cazut „sovietele“, ce sa mai faca organismele Miscarii ecumenice?, s-a desfiintat GAB, CIA, FBI, s-o creada naivii!, s-a spart zidul Berlinului si a cazut Cortina de Fier?! Asa au gindit slujbasii din responsabilitatile centrale ale organizatiilor ecumeniste. Nu toti, dar principalii. Si dupa 1990, crestinismul s-a trezit mai divizat, reformele au continuat, protestantismul – initiatorul Miscarii ecumenice nemaiavind obiectul muncii; ateismul-materialist – s-a multumit cu dari de seama si procese-verbale ale Adunarilor generale si cu diurne grase pentru „activitati“ sustinute. Ortodoxia a avut totdeauna rezerve, nu pentru ecumenism, ci pentru reprezentantii sai si atunci unele Biserici Ortodoxe s-au retras, altele n-au mai platit cotizatiile pentru protocolul celor ce consumau cafeaua si coniacul in loc de savirsirea Sf. Euharistii si tabacul – cadelnita „ecumenica“ – in loc de privegheri si lamurirea celor despartiti de Biserica cea una, sfinta, soborniceasca si apostoleasca. Aici se afla drama ecumenismului21. Si cel omagiat in acest modest opus a inteles pericolul, cu toate ca, in calitatea sa de ierarh, putea numai sa semneze ce-i oferea secretarul sau directorul de „specialitate“. Interesant bilci ecumenic!
1. Mitropolitul Nestor a activat in toate organizatiile centrale ale Miscarii ecumenice. A primit bursa la Geneva din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor22 si a participat activ, fie la Adunari generale23, fie ca delegat al Bisericii Ortodoxe Romane la sedinte de lucru din cadrul Comisiilor si directoarelor din strainatate sau din Romania, fie ca membru, fie ca invitat special. Aceeasi responsabilitate a avut-o si in cadrul Conferintei Bisericiilor Europene24.
O activitate intensa a avut-o Inaltul ierarh al Craiovei in cadrul Conferintei Crestine pentru pace25, a fost ales, in citeva rinduri, chiar Vicepresedinte26. La toate intrunirile, in contextul vremii, si-a facut datoria ca ierarh ortodox, ca om de cultura si, mai ales, ca roman nascut in Basarabia (localitatea Lazova). Sa nu se uite si faptul ca Mitropolitul poseda o solida cultura si cerceta lucrari, documente si manuscrise atit in limbile clasice: greaca, latina si slava veche (bisericeasca), cit si in limbile moderne. Vorbea curent limba rusa, din copilarie, si limba franceza insusita prin studii academice si apoi ca bursier in Elvetia.
2. Ferirea credinciosilor ortodocsi de prozelitism prin participarea la Ecumenismul local. Marea diplomatie a patriarhului Justinian a constat si din aceea ca a fost initiatorul cunoasterii si impacarii intre culte si confesiuni, initiind, in 1949, intruniri si consultatii care s-au materializat prin Ecumenismul local. La aceasta actiune au fost chemati toti credinciosii si conducatorii de culte i-au inteles rostul. Printre ierarhii romani, dupa 197027, la loc de cinste si cu aleasa activitate a fost si Mitropolitul Nestor. Tema centrala, pururea vesnica a fost si a ramas Pacea lumii sub toate aspectele. Nestor-mitropolitul a avut o contributie insemnata si aceasta este dovedita prin masiva sa opera pacifist-teologica si ecumenist-patristica28.
3. In cadrul acestui Ecumenism local, cel cinstit astazi a avut o inspiratie dumnezeiasca: a propus si s-a aprobat Comisia de istorie ecleziastica, cu participarea istoricilor-teologi din toate cultele si confesiunile. Comisia a devenit, dupa 1980, independenta. Intrunirile de lucru, cu teme adecvate si referate documentate pregatite de catre profesori ortodocsi, catolici, protestanti s.a., au atras atentia forurilor de cultura din Academia Romana. Intrunirile continua si dupa trecerea spre cele vesnice a Mitropolitului Nestor (2000), presedintele Comisiei fiind ales Prof. univ. dr. Emilian Popescu29. Pina acum s-au tinut peste 25 de sesiuni de comunicari cu peste 100 de referate, conferinte, comunicari si interventii. Ultima sedinta a fost emotionanta, s-a serbat implinirea a 90 de ani de viata a Pr. Dumitru Balasa, dar lamentabila din cauza unor neaveniti (2001, Dragasani)30.
Comisia istorica ecleziastica a intrat in atentia cercetatorilor in istorie. Cu prilejul Celui de al V-lea Congres mondial, iunie 1980, reprezentantii romani au fost in centrul atentiei internationale. Au urmat si alte congrese si intruniri, mai ales cel de la Madrid, unde Nestor-mitropolitul istoric s-a remarcat. De fapt, in cadrul cercetarii istorice ecleziastice in aceasta Comisie, Mitropolitul Nestor a fost invitat pe toate continentele.
4. Tot in cadrul Ecumenismului local, cu participarea principalelor Biserici si confesiuni, isi desfasoara activitatea ierarhii si teologii, profesori si studenti si cu asistenta credinciosilor de diferite conceptii, Saptamina comuna de Rugaciune (20-30 ianuarie) in fiecare an. Si aici, ca de fapt in toate imprejurarile n-a lipsit Inaltul Ierarh.
III. O dorinta neprihanita: Canonizarea de Sfinti Romani
Ca mare istoric, ca desavirsit si destoinic ierarh, Nestor Mitropolitul, luind exemplu pururea pomenitului Patriarh Justinian, l-a urmat. Fostul Patriarh, in epoca stalinist-bolsevica, refacea si repicta bisericile si in acelasi timp a savirsit intiia canonizare de Sfinti Romani din istoria bimilenara a crestinismului romanesc31. Inca din vremea Patriarhului Justinian, Nestor, atunci episcop-vicar, a fost ales de catre Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane membru in Comisia pentru continuarea cercetarii, documentarii si propuneri de noi canonizari. Apoi, Inaltul ierarh a fost numit Presedintele Comisiei de canonizari, din care si sub indrumarea sa, am lucrat si eu, nevrednicul. Greu putea cineva rezista ritmului de lucru si de cercetare al Mitropolitului. Nopti albe in alcatuirea documentatiei, zile negre ca nu putea afla ceea ce dorea, timp pentru corecturi si indicatii pentru altii, adaugiri si precizari. Doamne, ce vointa!, cu toata suferinta, mai ales in ultimul timp, din cauza accidentului, dar si din pricina ighemonilor vazuti si nevazuti. De fapt, inima a cedat, ochii s-au inchis si miinile au incremenit in laboratorul de cercetare in perspectiva sanctificarii ctitorului-martir Mihai Viteazul si Domnului-tinar Tudor Vladimirescu.
1. A avut marea satisfactie a reconsiderarii Sfintilor Romani canonizati in 1950-1956 si a noilor canonizari la propunerea sa, in 1992-199332, l-am vazut, desi era in sobor, plecindu-si genunchii la Mormintul Voievodului Stefan cel Mare si sfint si rostind: „Doamne, am fost eliberat de un chin, sa-l vad pe Stefan alaturi de toti sfintii“. Tot Mitropolitul Nestor a propus Sf. Sinod ca icoanele celor canonizati sa fie zugravite de P. Cuv. Sofian, staretul Sf. Minastirii Antim. De fapt, Inaltul ierarh introdusese in erminia iconografica chipurile sfintilor inainte de canonizare: Sf. Brancoveni de la Minastirea Jitianu, Sf. Martiri de la Niculitel, pictati in diferite biserici din Oltenia, inclusiv la biserica noua33 din satul alcatuitorului acestui omagiu.
Amintim si faptul pentru cei ce sint lesne uitatori ca Nestor-mitropolitul ajuta pe toata lumea, mai ales pe cei ce ridicau biserici, reparau schituri, reconditionau zugraveli sau pictau din nou. Aleasa cinstire si venisca-i va fi pomenirea!
2. Si alta pasiune era procurarea de carti rare, albume de arta si chiar opere de critica in domeniul erminiei bizantine sau apusene. Viziunea sa era destul de larga, cunostea atit viata, cit si operele nu numai ale istoricilor, ci si ale sculptorilor si pictorilor bisericesti din Oltenia si din toata tara. Despre Brancusi, Lecca, Grigorescu, Tatarescu discuta ca in familie, iar despre sculptorii antichitatii, pictorii Renasterii (mai ales Rafael si Michelangelo), si artistii moderni Rodin, Picasso, Matisse etc. avea judecati de valoare. De fapt, vizitase destule sanctuare ale artei: de la Ermitaj la Louvre, de la Roma la Escorial, de la Paris la Florenta, de la Trianon la New York s.a. Era de o cultura aleasa si incinta pe oricine dialoga cu dinsul, greu sa-i fi facut cineva fata.
3. Impreuna slujitor si participant la alte canonizari. Cunoscut ca istoric mondial, ca slujitor ales si ierarh cult, Mitropolitul Nestor a reprezentat cu cinste atit Biserica, dar si Tara. De asemenea, a facut parte ca exemplu in numeroase delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane sau a fost conducatorul delegatiilor atit in Rasarit, cit si in Apus. Printre altele se remarca prezenta sa in slujire, in participare, in precizari stiintifice-pastorale la Serbarile si canonizarile de sfinti si martiri ai Bisericii sora Pravoslovenice Ruse, la Moscova34 si mai ales la canonizarea Marelui Mitropolit al Kievului si Sfint35, Petru Movila din neamul romanesc din cunoscuta semintie domneasca a voievozilor Movila din Tara Moldovei36.
Pasiunea si framintarea sa nu aveau margini pentru locurile natale si pentru trista istorie a chinuitei Basarabii. Studiile si cartile scrise, temeinic documentate, referitoare la Rasaritul tarii, au contribuit enorm, daca nu total, la reactivarea multdiscutatei Mitropolii a Basarabiei37. Ca nimeni altul, cel omagiat a scos din uitare si anonimat atit pe Gurie mitropolit al Basarabiei38, cit si pe cei impreuna cu dinsul39.
IV. O recunoastere si o incununare a muncii de o viata
Membru al Academiei Romane si membru al Academiei Moldovei – Chisinau
Peste toate contestarile de ordin politic si ideologic inainte de 1989 si dupa, a avut prioritate activitatea stiintifica a Mitropolitului Nestor. Cercetatorii romani si straini in domeniul istoriei si literaturii, teologiei si criticii de arta au apreciat munca, realizarile si implinirile celui plecat dintre noi prea devreme.
Cercetatorul fara pereche in domeniul literaturii patristice din primele veacuri din Rasarit si Apus, dar mai ales scrierile patristice ale stramosilor nostri l-au pasionat si l-au coplesit. Un rezultat al acestor preocupari a fost teza de doctorat. Celelalte studii si articole au fost strinse in citeva volume40. Si multe au mai ramas dupa trecerea sa intru cele vesnice41.
Academicienii romani din domeniul istoriei si literaturii totdeauna l-au admirat si
l-au incurajat in cercetare. Nici cei din domeniul stiintelor exacte n-au avut rezerve, ci totdeauna, la Academia Romana sau la Biblioteca acesteia il inconjurau si-l felicitau. Asa a ajuns sa fie ales in forul stiintific cel mai inalt al Tarii: membru al Academiei Romane – Bucuresti, 1992, si membru al Academiei Moldovei – Chisinau, 1993.
Fata de cele de mai sus, avind in vedere si faptul ca am cunoscut personal pe Marele ierarh, i-am vizitat locul de nastere, am cunoscut prea bine activitatea sa ca monah, ca staret, mai intii la Minastirea Neamt si apoi la Minastirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava,
i-am studiat articolele, l-am ajutat cu bibliografie si carti la alcatuirea tezei de doctorat si alte volume publicate, imi iau ingaduinta de a face citeva constatari:
1. Mitropolitul Nestor Vornicescu a fost, caz rar, membru al Academiei Romane si al Academiei Moldovene – Chisinau;
2. A fost un ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane dotat cu putere de munca, cu talent muzical si cu aleasa zestre intelectuala de la parintii sai;
3. A avut parte de mari profesori care l-au incurajat in cercetarea istoriei universale, a romanilor si a Sfintilor Parinti: Prof. univ. Teodor M. Popescu, Pr. Gheorghe Moisescu si mai ales Pr. Ioan G. Coman;
4. A facut ascultare si a stat alaturi de distinsi membri ai Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane: carturarul-profesor mitropolit (si apoi patriarh) dr. Iustin Moisescu; desavirsitul-slujitor dascal de istorie-geografie, mitropolitul Firmilian al Olteniei; gospodarul si diplomatul mitropolit (si apoi patriarh) Teoctist si mai ales parintele grijuliu si iubitor de adevar care i-a dat binecuvintarea pentru continuarea studiilor la doctorat si pentru a se perfectiona si a-si alcatui teza, vrednicul de lauda si pururea-pomenitul Justinian-Patriarhul. Intr-un asemenea cadru s-a perfectionat cel omagiat acum;
5. A studiat, ca nimeni altul, in tara si peste hotare, viata si activitatea unor voievozi romani si ierarhi ortodocsi, a unor sfinti, cuviosi si marturisitori, publicind articole sau sustinind referate de o inalta tinuta academica. De fapt, ultima cercetare a celor indreptatiti si de a le prezenta viata sau slujba, era ochiul sau ager42;
6. Aprecia stradania profesorilor de la seminar si respecta cadrele didactice academice. In acelasi timp, aprecia si onora, ajuta si incuraja elevii si studentii lipsiti de posibilitati sau in situatii dificile: orfani (el insusi fiind orfan), cu parinti in suferinta, cu frati multi etc. avea evidenta tuturor;
7. Cunostea si colabora cu personalitati culturale ale vremii, ceea ce i-a inlesnit accesul la documente si arhive necercetate: Razboiul pentru Independenta, 1877; Intiiul razboi mondial, 1914-1918; Al doilea razboi mondial, 1939-1944; soarta Basarabiei si Bucovinei; Romanii si Biserica lor din sudul Dunarii si cite altele;
8. A ridicat la inaltimea academica revista Arhiepiscopiei „Mitropolia Olteniei“, continuind si amplificind cercetarile din fosta publicatie „Arhivele Olteniei“. A cooptat specialisti in domeniu, iar colaboratorii la revista erau cunoscuti oameni de cultura si vocatie ai vremii. A schimbat si forma si a imbunatatit conditiile grafice ale publicatiei;
9. Era bun si drept, amabil si fara prejudecati. In vremea pastoririi sale n-au existat caterisiri si nici pedepse discutabile. Mai mult, avind pilda pe Patriarhul Justinian a ocrotit pe fostii detinuti si intemnitati, aratindu-le dragoste de om si grija de ierarh lor si familiilor lor;
10. Mitropolitul Nestor a fost si va ramine un ales cercetator in cele ale teologiei istorice si ecumeniste. N-a confundat si nici n-a admis ecumenismul ca forma prozelitista ci, dimpotriva, ca o cale constienta si temeinica spre unirea confesiunilor in Hristos si in Biserica Sa cea una, soborniceasca, apostoleasca si universala.
Asa a fost, asa trebuie sa ramina imaginea sa de Mare ierarh desavirsit slujitor si teolog si ales om de cultura la cumpana mileniilor II-III, Mitropolitul – Academician Nestor Vornicescu.
