Dumnezeu lipseste

Un cuplu avea doi copii, in virsta de opt, respectiv zece ani, care erau foarte neastimparati si care reusisera sa-si duca la disperare parintii din cauza comportamentului lor. Cei doi micuti intrau intotdeauna intr-un bucluc, asa ca parintii erau absolut convinsi ca, daca se intimpla ceva rau in cartier, pustii erau implicati. Intr-o zi, mama a auzit de existenta in oras a unui preot, care in trecut avusese mare succes in disciplinarea copiilor, asa ca s-a hotarit sa-i duca pe copii sa vorbeasca cu preotul.

Omul bisericii a fost de acord sa poarte o discutie cu pustii, insa a cerut sa-i vada pe rind. Primul care s-a infatisat in fata preotului a fost copilul de opt ani. Dupa ce l-a asezat pe un scaun, s-a uitat fix la el si l-a intrebat pe un ton ferm: „Unde este Dumnezeu?“ Baiatul nu scoase nici un cuvint, asa ca preotul repeta intrebarea, de data asta pe un ton si mai aspru: „Unde este Dumnezeu?“ Din nou, baiatul nu dadu nici un semn ca ar vrea sa deschida gura, ceea ce-l enerva peste masura pe preot, care ridica si mai mult vocea: „Unde este Dumnezeu?“ Im momentul acela, baiatul fugi acasa mincind pamintul si se inchise in debara. Fratele mai mare se duse dupa el si-l intreba ce s-a intimplat. Pustiul, cu buzele tremurinde, ii raspunse: „Am dat-o rau in bara de data aceasta. Dumnezeu lipseste si toti cred ca noi avem vreun amestec.“