Stimata redactie,
Ma numesc Dumitrel Dumitru, din Craiova, str. Brestei. Sint un cititor fidel al ziarului Gazeta de Sud, ziar indragit foarte mult de cititorii acestei tari.
Citind articolul „Bibliotecara a ramas fara serviciu pentru ca avea fusta mai scurta decit a nevestei primarului“, din 12.04.2002, m-au trecut lacrimile de continutul umilitor la adresa unei fecioare care a pasit in viata cu pasi timizi, dar si stopata de unii oameni rai, plini de invidie. Intreb, la virsta mea de 71 de ani, ca pedagog, cu un trecut glorios, daca dl primar si sotia acestuia (prima doamna a comunei) au sau nu copii. Daca ar avea si o fiica, tot acelasi program i-ar face? Cum ar putea o copila sa parcurga zeci de kilometri peste dealuri, prin paduri si prin vremuri rele, sa parcurga noua sate pentru a-i convinge pe oameni sa vina la biblioteca sa citeasca? Mi-am amintit cind pe vremea „tovarasului“ cadrele didactice erau obligate sa mearga cu carti de la biblioteca prin sate pentru a le citi lumea. Asta le trebuia oamenilor? Toti ne injurau. O zicala spune ca „nu se duce moara la sac…“, asa ca poate orice cetatean din cele noua sate sa mearga la biblioteca sa-si aleaga cartea dorita sau recomandata de bibliotecara, apoi se trece intr-un registru numele si prenumele cititorului, adresa, denumirea cartii solicitate si semnatura cititorului.
In cazul in care consilierii, la propunerea primarului, au discutat problema bibliotecarei, cum au putut sa accepte desfacerea contractului de munca al bibliotecarei (art. 130 litera i si e) la prima abatere? Aici se ridica foarte multe semne de intrebare si pentru domnii consilieri.
As fi dorit sa aflu din articolul din ziar ce studii au primarul si sotia sa. Imi pare rau ca locuitorii acestei comune n-au stiut pe cine aleg.
Si mie imi vine sa cred ca tot tambalaul a plecat de la lungimea fustei. Ori sotia primarului este geloasa, invidioasa, ori primarul este materialist.
Iar daca vrea sa se razbune pe fostul primar, tatal bibliotecarei, apoi sa stie ca razbunarea este arma prostului.
In concluzie, am studiat foarte mult acest articol. Parerea mea este ca dl primar nu merita sa stea in fruntea obstei, iar satenii sa nu-l mai considere primar, necunoscind legile. Invidios, s-a jucat cu soarta salariatilor, nu a fost principial cu ei. Bibliotecara ar trebui sa-l dea in judecata.
Domnule redactor-sef,
Fiind pensionar si plictisindu-ma, ce mi-am zis: hai sa ma preumblu un pic prin frumoasele si saracele noastre sate. Si haladuind eu asa, ajunsei intr-un sat destul de frumusel. Nu-i zic numele satului, ca-l veti deduce si singur, din ceea ce va voi relata. Cind ajunsei in acel sat, ce-mi zisei: hai sa stau o tirica la taifas cu cel mai mare gospodar de acolo. Asa ca ma dusei la primarie. Pe domnul primarele il gasii la o cafeluta si era tare vesel si amabil cu solicitantii veniti cu diferite treburi la Domnia sa.
Iata, in mare, discutia mea cu dinsul:
– Domnule primar, cum va merg treburile in localitatea pe care o pastoriti?
– Ba taica, la mine merg treburile snur.
– Pe mine ma intereseaza atit partea agricola, adica economia, cit si culturalizarea amaritilor astora de tarani-fermieri. Ca tot veni vorba de culturalizare, de ce bre ai tipat-o afara pe fatuca aia de la biblioteca? Cine mai face acum culturalizarea?
– Aaa, de fata aia e vorba? Pai cum sa n-o dau afara daca are niste picioare, ca, daca le vezi, te apuca frigurile, de zici ca ai malarie.
– Pai si ce legatura au picioarele ei cu culturalizarea?
– Pai au, taica, au. I-am zis sa duca la oameni carti, sa le citeasca.
– Si ea nu le-a dus?
– Ba a dus, dar nu la cine trebuia.
– Spre exemplu?
– Spre exemplu, ea s-a dus la tirla sa dea carti la ciobani, sa-i culturalizeze.
– Si n-a facut bine ca le-a dus?
– Ba taica, eu cind i-am zis sa duca carti la oameni, am batut saua sa priceapa iapa. Dar iapa n-a inteles.
– Dar ce trebuia sa faca, domnule mare sef?, am zis eu, luind o gura din cafeaua fierbinte pe care mi-o servise doamna contabila a primariei. (Saraca de ea, tocmai vomitase pe birou).
– Ce trebuia sa faca? Sa vina la mine cu carti, ba taica, aia trebuia sa faca. Nu sa se duca la amaritii de ciobani. Mai beam si eu o cafea cu ea, o mai masam pe jamboane (picioare) si pe balcoane (titele), ca are niste balcoane de zici ca sint facute din silicon. Eu, ba taica, sint stapinul localitatii si supusii trebuie sa se supuna neconditionat. Cine nu e cu mine e in contra mea, asa sa stie incultii astia!
– Si cum ramine cu fatuca?
– Tot asa ramine. Ea este vinovata, cu jamboanele ei alea lungi si cu balcoanele alea cit un ICIL de mari.
Doamna contabila, cind auzi, iar incepu sa vomite pe birou.
Oare ce-o fi avind biata femeie?
Cam asta a fost scurta noastra discutie si am plecat, ca mi-a fost teama ca iar vomita contabila, ca tocmai vorbea la telefon cu un ziarist.
P.S. Daca unele persoane se recunosc aici, sa fie sanatoase!
P.S. I. Si noua ne vine sa vomitam cind auzim de magariile unora care se cred buricul pamintului.
Barbu Anastasie – Craiova
Domnule Director,
In legatura cu subiectul din Gazeta de Sud, as avea unele raspunsuri:
– Nu are nici o legatura fusta cu serviciul domnisoarei bibliotecare (o femeie trebuie sa-si etaleze tot ce are mai frumos, iar domnisoara bibliotecara are).
– Primarul, daca voia sa si-o apropie mai mult de dumnealui, trebuia sa-si gaseasca alte metode (pe care le folosesc si altii).
– Sotia primarului, daca vrea sa si-l pastreze pe sot, trebuie sa-si etaleze si dumneaei ce are mai frumos (daca are), daca nu, sa le lase pe altele cu ce le-a inzestrat natura si sa-si vada de contabilitatea primariei.
– Nu trebuie sa alerge bibliotecara dupa cei care vor sa citeasca. Alearga ei dupa carti si bibliotecara.
Dumitru Viorel, sat Plosca – Dolj
