„In Africa, atunci cind moare un batrin, se obisnuieste sa se spuna ca a disparut si o biblioteca. Aceasta fraza ne reaminteste rolul esential al persoanelor in virsta care, ca intermediari intre trecut, prezent si viitor, reprezinta de fapt firele conducatoare ale societatilor noastre. Fara stiinta si intelepciunea celor in virsta, tinerii n-ar sti de unde se trag si carei societati ii apartin. Dar pentru a se putea produce aceasta transmitere a intelepciunii, cei mai in virsta trebuie sa continue sa invete pe tot timpul vietii lor“.
Kofi Annan, Secretar General al ONU
Acesta este subiectul marii conferinte care se va desfasoara la Madrid, intre 8 si 12 aprilie, sub egida Natiunilor Unite, o reuniune de o amploare fara precedent asupra unui fenomen care este pe cale sa schimbe fundamental echilibrul demografic de pe Terra. Asa cum o arata fara nici un fel de dubiu zecile de documente care ne-au parvenit in ultimele zile din partea institutiilor de specialitate de pe toate continentele (argumente pentru principalul document al conferintei, „Imbatrinirea populatiei mondiale: 1950-2050“), cifrele „sint cu adevarat alarmante, foarte semnificative si profunde“, intr-un moment in care „la nivel planetar, societatea umana este restructurata prin intermediul a trei procese simultane: mondializarea, urbanizarea si imbatrinirea populatiei, cele mai afectate de aceste fenomene fiind tarile in curs de dezvoltare“.
Ce este atit de ingrijorator? In primul rind, inainte de orice, insasi aparitia procesului de imbatrinire a populatiei planetei, fenomen notat pentru prima oara in istoria omenirii. Cresterea proportiei de persoane in virsta (60 de ani si peste) este insotita de o scadere semnificativa a numarului tinerilor (sub 15 ani), in 2002 numarul persoanelor de 60 de ani sau peste ridicindu-se la 629 de milioane, 54% dintre ele traind in Asia si 24% in Europa. De acum si pina in 2050, la nivel planetar, numarul batrinilor va fi mai mare decit cel al copiilor (grupa de virsta 0-15 ani), pentru prima oara in istoria omenirii, previziunea fiind de doua miliarde.
In al doilea rind, „cresterea regulata a grupului persoanelor in virsta atit in cifre absolute, cit si in raport cu populatia de virsta activa“, adica de la 8% in 1950 la 10% in 2000 si 21% in 2050, „va avea repercusiuni directe asupra relatiilor interfamiliale, asupra sentimentului de echitate intre generatii, asupra modurilor de viata si asupra solidaritatii familiale“, adica exact asupra tuturor elementelor constitutive ale oricarei societati umane.
In fine, raportul noteaza ca procesul de imbatrinire a populatiei (fenomen in evolutie ascendenta rapida – 2% pe an – si cu un virf de crestere estimat pentru perioada 2025-2030, atunci cind proportia de crestere va fi de 2,8%) are deja consecinte si incidente majore asupra tuturor aspectelor vietii umane si va continua sa evolueze in acest sens. Pe plan economic, vor exista incidente asupra cresterii economice, capacitatii de economisire a banilor, investitiilor si consumului (in cifre absolute, dar si la nivelul structurii bunurilor), a pietei muncii, a sistemului de pensii, fiscalitatii si transferurilor intre generatii a bunurilor de toate felurile… Procesul va avea incidente si asupra sistemului public de sanatate, asupra structurii familiilor, conditiilor de viata, locuintelor si migratiilor…Pe plan politic, fenomenul ocupa deja un loc preponderent in tarile dezvoltate, influentind structurile de vot si de reprezentare. Majoritatea electorilor in virsta citesc, urmaresc informatiile, se tin la curent cu toate stirile diverse si participa la vot intr-o proportie mai mare decit o fac cei din celelalte grupe de virsta.
Un fenomen cu totul nou este progresia constanta si definitiva a sperantei de viata la 60 de ani caci, incepind din 1950, „speranta de viata“ a crescut cu 20 de ani, trecind de la 46 la 66 de ani, iar acum, la 60 de ani, media de viata suplimentara este de 17 ani pentru barbati si 20 de ani pentru femei. In paralel, mai ales la nivelul tarilor dezvoltate (chiar daca guvernele au initiat vaste masuri de sustinere a natalitatii), se observa si o scadere dramatica a „procentajului de fecunditate“, ceea ce duce la „schimbari structurale de amploare“.
Daca acestea sint datele cu impact general si anuntind tendintele principale pentru urmatoarea jumatate de secol, cele care privesc tarile in curs de dezvoltare sint deosebit de dramatice si anunta posibilele cauze ale unor fenomene sociale complexe si cu consecinte greu predictibile in raport cu actuala structura de putere planetara. „In tarile in curs de dezvoltare, procesul de imbatrinire a populatiei este insotit, potentat sau direct amplificat exponential de fenomenele care se dezvolta in paralel, uneori la nivel endemic: epidemiile de SIDA, conflictele armate locale sau regionale, penuria alimentara cronica, migratiile, inmultirea numarului catastrofelor naturale cauzate mutatiile climatice foarte sensibile in zonele tropicale sau ecuatoriale, de saracia care caracterizeaza viata celei mai mari parti a populatiei active, reflectata traditional asupra batrinilor….
„Este uimitor sa constatam – noteaza documentele ONU – ca majoritatea populatiei in virsta traieste inca in zonele rurale, aceasta in conditiile in care, la nivelul tarilor in curs de dezvoltare, am asistat la intrarea in asa-numitul «mileniu urban», caracterizat printr-o extraordinara migratie catre orase sau metropole, fenomen conjugat cu procentaje de fecunditate dintre cele mai viabile. Iata si posibila explicatie: multi dintre tineri au migrat catre orase din motive economice, lasind acasa persoanele in virsta, la aceasta adaugindu-se faptul ca multi dintre migrantii in virsta, dupa ce-si termina activitatea lucrativa in zonele urbane, se reintorc in cele rurale, multi dintre tineri fiind si victimele epidemiei de SIDA“… acum anuntindu-se si partea a doua, oarecum neasteptata, a acestui proces valabil pentru etapa intii, corespunzatoare cresterii economice globale. Criza economica actuala reverbereaza efecte de amploare asupra cererii de materie prima, deci asupra „zonelor productive active“ din lumea in curs de dezvoltare, anuntind astfel debutul unui proces de mari dimensiuni: reintoarcerea spre zonele rurale si cresterea presiunii asupra singurilor factori productivi reali de acolo, adica oamenii in virsta, lucratori agricoli traditional calificati. Se prefigureaza astfel o noua structura a relatiilor familiale, a formulelor de obtinere a veniturilor si de definire a competentelor si puterilor specifice la nivelul nucleului familial.
In acest context, „taranii in virsta, daca vor avea mijloacele s-o faca, vor cauta sa schimbe structura culturilor, alegindu-le pe cele care necesita o forta de munca mai mica; strategiile de subzistenta familiala (economii si cheltuieli) vor deveni mai conservatoare si mai legate de principiul subzistentei; taranilor in virsta le va fi din ce in ce mai dificil sa se adapteze la noile tehnologii, fiind dispusi din ce in ce mai putin la contactul cu noile tehnologii, incetinind astfel modernizarea agricola; taranii in virsta reprezinta si cea mai mare parte a proprietarilor de pamint, ceea ce face sa creasca posibilitatile de vinzare a terenurilor sau de oprire a productiei agricole, in ultimul caz fiind previzibile viitoare regrupari masive de terenuri agricole sau schimbari ale naturii productiei agricole“.
Ne intereseaza oare aceasta problematica, ea mergind cu mult mai departe decit batalia pentru casele de pensii si comisioanele (platite, dorite sau presupuse) pentru a pune mina pe ceea ce va deveni sursa reala majora prin care vor circula banii pentru o parte din ce in ce mai importanta a societatii? Daca da, care este oare strategia romaneasca pentru prevenirea, micsorarea sau decompensarea fenomenului de imbatrinire a populatiei in conditiile in care „potentialul de fecunditate“ al poporului roman poate reprezenta un argument strategic extraordinar de important in perspectiva aderarii noastre viitoare la structurile unui continent din ce in ce mai batrin si mai constient ca nu va putea supravietui peste una sau doua generatii (doar una singura in cazul Spaniei, cum spun cifrele oficiale) fara saminta vitala a altora.
Dar mai sint in stare sa intreprinda ceva nou-venitii romani? Daca ne uitam la rapoartele noastre, vedem ca avem din ce in ce mai putini copii, ca ne dispare fecunditatea! Fals, pentru ca, imediat, caderea demografica reala este rezultatul direct al cresterii saraciei si lipsei de speranta pentru perspectivele care pot fi asigurate copilului. Romanii sint in stare (inca?) sa probeze realitatea unui procent de fecunditate, iar politicienii nostri ar trebui sa stie sa joace acest argument de o coplesitoare importanta intr-o lume disperata ca-i apar riduri. Si, politic vorbind, Viagra se dovedeste o solutie factica…
