Buzducenii- oamenii nimanui

Ca sa ajungi in satul Buzduc, din comuna doljeana Dragotesti, trebuie sa ai ori masina, ori caruta, ori picioare sprintene si neobosite. Mai bine de cinci kilometri de drum prafuit despart satul de soseaua principala. Necazul este ca majoritatea satenilor din Buzduc sint trecuti de 70 de ani. Izolati de restul comunei din cauza neputintei si a lipsei mijloacelor de transport, locuitorii din Buzduc nu au nici telefon, nici dispensar, nici scoala. Singurul care ajunge in sat este preotul, care isi tine slujbele in biserica a carei structura de rezistenta este stricata.

Ilie Tita sta mai tot timpul la poarta, pe banca de lemn mincata de vreme. Locuieste in Buzduc de cind se stie, adica de mai bine de 70 de ani, si spune ca, de cind era el copil, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Batrin si neajutorat, n-a mai calcat prin Popinzalesti, cel mai apropiat sat, de aproape un an. „Am si o sora acolo, dar mi-e greu, picioarele nu ma mai ajuta si n-am cu ce ajunge acolo. Pe la Craiova nici nu imi mai aduc aminte de cind nu am mai fost“. Nea Tita spune ca marele noroc al satenilor din Buzduc este ca satul are totusi doua magazine, de unde fiecare isi cumpara cele trebuincioase. Elena Truica este un alt locuitor care a imbatrinit o data cu satul. „Am ajuns pe la Craiova numai pentru ca am fost bolnava si m-au luat copiii sa ma duca la spital“. Cea mai mare durere a batrinei este ca in sat nu exista dispensar: „Sintem batrini si bolnavi. Ai tineri au plecat de mult. Nu avem dispensar si asta e mare necaz. Trebuie sa fac injectii, dar le-am schimbat pe pastile, ca nu are cine sa mi le faca. Stam si murim aici, ca e tare departe urmatorul sat. Incercam si noi sa pacalim boala de pe o zi pe alta, pina cind s-o sfirsi“. Putinii tineri care au mai ramas in sat impartasesc si ei nemultumirea batrinilor. „E foarte greu! Nu avem gradinita, scoala, nimic. Tinem copiii in batatura, ca, daca ii ducem la Dragotesti, trebuie sa stam cu ei, ca sint mici si ti-e frica sa ii lasi singuri“, a spus Ion Truica, de 33 de ani. „Eu mi-am lasat copilul la mama, la Bratovoiesti, sa poata merge la gradinita, sa mai invete si el ceva, ca aici nici dispensar nu avem. Daca e o urgenta, pina vine Salvarea, moare omu’ in batatura“, a adaugat Gica Dirman, de 21 de ani.

Buzducenii spera ca va veni si ziua in care viata li se va imbunatati… Chiar si numai pentru ca primarul le este consatean.