Totul despre herpes

Primele relatari despre herpes, o boala ciudata, manifestata prin febra si aparitia unor basicute in jurul gurii, dateaza de pe vremea lui Herodot; mai tirziu au aparut si primele informatii despre herpesul genital, o boala asemanatoare, dar localizata in regiunea genitala.

Abia cu jumatate de secol in urma a putut fi stabilita si cauza aparitiei herpesului, prin descoperirea unui virus, „herpes simplex“, care provoaca boala. Desi majoritatea oamenilor considera ca herpesul este o boala usoara care trece de la sine sau cu ajutorul unor leacuri considerate eficiente (pasta de dinti, scrum de tigara, frunze de varza etc.), aceasta este o infectie virala foarte contagioasa, care poate avea complicatii serioase mai ales in cazul persoanelor cu imunitatea scazuta sau al nou-nascutilor.

Infectia cu virusurile herpesului este foarte raspindita in lume si incidenta ei se afla in crestere, mai ales in tarile slab dezvoltate sau in rindul paturilor sarace ale populatiei, unde nerespectarea regulilor de igiena si lipsa educatiei sanitare favorizeaza raspindirea infectiei. Dupa primul contact cu virusurile de herpes, acestea vor persista toata viata in organism, in stare latenta si fara sa se manifeste in vreun fel. In prezenta unor factori favorizanti se produce recidiva si basicutele dureroase reapar. Herpesul se transmite de la o persoana la alta prin sarut, prin contact direct cu saliva si leziunile de pe buze. Bolnavul isi poate autoinfecta si alte zone (ochi, degete, organe genitale) prin intermediul degetelor contaminate. Desi sint rare cazurile, herpesul se mai poate transmite si prin obiecte contaminate – prosoape, pahare, tacimuri etc. In cazul primei infectii cu virusul herpesului, aceasta trece neobservata, intrucit nu exista simptome. Uneori – in 10% din cazuri pot aparea simptomele specifice herpesului: febra, durere la inghitit, usturime, grupuri de vezicule pline cu lichid, localizate initial la nivelul buzelor, putind sa se extinda si in jurul gurii si catre mucoasa cavitatii bucale, cuprinzind gingiile, limba si chiar si faringele. In citeva zile, veziculele de pe piele se sparg si prind crusta. Cojile cad fara a lasa cicatrici, iar vindecarea se produce in circa zece zile. Recidiva herpetica se produce prin reactivarea virusului deja existent in stare latenta in organism.

Un studiu de specialitate a pus in evidenta faptul ca peste 37% dintre romani sufera de recidive herpetice la nivelul buzelor. Recidivele apar din cauza factorilor favorizanti: expunerea prelungita la frig sau la soare, febra, stres, bolile imunologice, tratamente stomatologice. Uneori, bolnavul stie care a fost factorul declansator si simte cu citeva zile inainte faptul ca o sa ii recidiveze herpesul, deoarece apar simptomele cunoscute: usturime, durere, mincarime pe locul viitoarelor leziuni. In cazul unor forme grave de herpes sau daca acesta apare de mai mult de cinci ori pe an, este obligatoriu ca bolnavul sa mearga la medic, dar cel cu localizare la nivelul buzelor se poate trata si prin automedicatie. Foarte multa vreme nu a existat un tratament pentru herpes, dar descoperirea, la inceputul anilor ’80, a medicamentului Acyclovir (care le-a adus inventatorilor si un premiu Nobel) a insemnat aparitia unui remediu eficient impotriva herpesului. Acyclovirul opreste multiplicarea virusului, nu are efecte toxice si nici contraindicatii si poate fi folosit cu succes ca tratament local in caz de herpes al buzelor. Tot pentru herpes al buzelor puteti cumpara din farmacii Herpes – stop, Aviclor sau Zovirax.

In caz de herpes, spalati-va frecvent pe miini si evitati autocontaminarea prin atingere a ochilor sau organelor genitale si nu aplicati peste leziuni „leacuri babesti“, alcool, unguente cu antibiotice, iod sau rivanol. Daca observati semne de afectare oculara, consultati medicul, iar daca leziunile apar in cavitatea bucala, faceti gargara cu ceai de musetel de citeva ori pe zi.