Dumitru Popescu este poate cel mai cunoscut locuitor al comunei gorjene Arcani. Pasiunea acestuia de a colectiona ceasuri dateaza de peste 20 de ani. Pina in prezent, batrinul a adunat mai mult de 60 de ceasuri, care sint inghesuite in cele doua camarute ale casei. Acestea au devenit practic neincapatoare. Din acest motiv, barbatul a mai dat si pe la rude unele dintre piesele ineditei sale colectii.
Dumitru Popescu are 73 de ani si nu a fost niciodata casatorit. Ideea de a stringe ceasuri i-a venit prin 1965. Barbatul nu avea un orologiu care sa-l trezeasca pentru a merge CAP din comuna, unde lucra. Astfel ca s-a hotarit sa adune tot felul de ceasuri. Nu s-a gindit insa niciodata ca ar putea sa devina colectionar. Tot ce are a cumparat din Tirgu Jiu. Cum aparea vreun model nou, batrinul se ducea la magazin ca sa nu-l piarda. Era un client fidel al celor care se ocupau cu o astfel de afacere. Cele mai multe astfel de obiecte provin din fosta URSS. A reusit insa sa cumpere si ceasuri fabricate in China sau Marea Britanie. Nu s-a gindit sa vinda nimic din ceea ce a adunat, cu toate ca veniturile sale se rezuma la pensia pe care o primeste ca fost muncitor agricol, adica 250.000 de lei. Pentru a putea cumpara ceasurile dorite, barbatul facea economii. De-a lungul anilor, Dumitru Popescu nu prea a avut probleme cu repararea acestora. Cele mai multe dintre ele functioneaza si astazi.Totusi, cind avea asemenea dificultati, barbatul mergea la ceasornicariile din Tirgu Jiu, pentru a remedia defectiunile aparute.
„Cel mai scump ceas a costat 550 de lei“
Primul ceas pe care l-a luat a fost si cel mai scump. Acesta a costat 550 de lei. Este un model chinezesc la care batrinul tine cel mai mult. „L-am luat prin 1965, de la oras. Ca sa-l obtin, am vorbit cu un vinzator sa mi-l opreasca, pentru ca nu aveam toti banii. Nu am avut nici o problema cu el. Trebuie intors o data la opt zile. Nu l-as vinde nici daca cineva mi-ar oferi un milion de lei. Am asa de multe, ca nu mai am loc prin casa. E prea mic spatiul. In ferestre am 14 ceasuri, restul le tin pe paturi ca nu am ce sa fac. Am dat si pe la cunostinte si rude sa mai fac loc. Restul le pastrez pe unde pot. Din cauza asta nici nu prea mai cumpar asa multe. In fiecare dimineata sterg de praf ceasurile. Daca le las asa, se strica“, a spus barbatul. El a pastrat toate chitantele cu care le-a cumparat. Batrinul le pastreaza intr-o cutie. Aproape toti banii i-a investit in pasiunea lui si nu a regretat niciodata alegerea facuta. Daca ar mai avea loc si bani, colectionarul ar mai cumpara ceasuri, pina ar ajunge la o suta de astfel de obiecte.
„Toata comuna il stie pe nea Dumitru“
Pasiunea mai putin obisnuita a lui Dumitru Popescu este cunoscuta de toti locuitorii din Arcani. De mai multi ani, oamenii s-au invatat cu hobby-ul acestuia. Cind cineva intreaba de batrin, localnicii ii spun sa se uite dupa ceasurile din fereastra. De peste 20 de ani, acestea au devenit punct de reper pentru cei care trec pentru prima data prin comuna. Nicolae Bicoi este profesor la scoala generala din comuna. El a precizat ca originalul colectionar mergea periodic la oras ca sa vada ce a mai aparut nou in domeniu. „Toata comuna il stie pe nea Dumitru. Inainte se ducea foarte des dupa ceasuri la Tirgu Jiu. De foarte mult timp se ocupa cu asa ceva. E placerea lui. Nu deranjeaza pe nimeni preocuparea lui. Eu nu cunosc pe altcineva care sa mai faca asa ceva in tot judetul.“ Singura dorinta a batrinului este ca sa-si sporeasca in citiva ani colectia de ceasuri mecanice. In ultimii ani, el nu a mai gasit astfel de modele. Pe acestea le-a inlocuit cu cele de perete.
