In Gorj, mineritul inseamna tot. Multi vorbesc despre carbune, insa putini sint aceia care ii dau atentia cuvenita. Pentru ca aici, daca n-ar fi minerit, n-ar fi nimic. Peste 78% din salariatii acestui judet lucreaza direct sau indirect in minerit.
Activitatile culturale sint sponsorizate din minerit. Incepind de astazi, vom prezenta sub acest titlu o rubrica menita sa aduca informatii din minerit tuturor celor interesati, in special celor care lucreaza in Compania Nationala a Lignitului Oltenia. Citind Gazeta de Sud, veti sti primii ce urmeaza sa se intimple cu locurile voastre de munca si cu salariile voastre.
In perioada 1990 – 1996, Regiile Autonome din industria extractiva carbonifera au avut un grad ridicat de subventionare, inregistrind, totodata, si un nivel important de pierderi situat la aproximativ 15% din nivelul total pe economie, realizat in 1996, precum si fluxuri financiare negative. Avind in vedere programele de restructurare adoptate in perioada 1997-2000, si negociate cu sindicatele atit la nivel regional, cit si national prin comisia centrala tripartita, constituita in conformitate cu HG 167/1997, s-au adoptat o serie de masuri care au asigurat: reducerea cu peste 57% in valori comparabile a pierderilor inregistrate pina la 31.03. 1997, raportat la aceeasi perioada din anul 1996. Eliminarea subventiei pentru lignitul produs de RALO Tirgu Jiu, incepind cu 1.04. 1997. Dezvoltarea dialogului tripartit, prin organizarea comisiei tripartite – guvern, sindicate, patronate, din ramura mine – geologie. Reorganizarea in companii si societati nationale a producatorilor de carbune. Externalizarea activitatilor auxiliare si transformarea lor in societati comerciale, pentru a-si deversifica activitatea si catre alte sectoare ale pietei decit industria miniera si privatizarea lor.
Programele de restructurare ale Companiilor producatoare de carbune energetic
1. Adaptarea sectorului la cerinta pietei/ necesarul de carbune energetic a scazut de la 53,2 milioane de tone in 1989, la 36,5 milioane de tone in 1996, cu descresteri dramatice in 1997, la 29 de milioane de tone, 23 de milioane de tone in 1998 si 21 de milioane de tone in 1999, CNLO revenindu-i, in 1996, 31,5 milioane de tone, in 1997, 20 de milioane de tone, in 1999 -17, 5 milioane de tone, in conditiile in care, in sectorul minier lucrau, in 1997, 112 mii de salariati din care in RALO Tirgu Jiu, 51 de mii; 2. Eficientizarea sectorului carbunelui energetic si eliminarea pierderilor si subventiilor; 3. Cresterea productivitatii muncii si asigurarea conditiilor de securitate a muncii; 4. Investitii in modernizarea perimetrelor miniere rentabile si de perspectiva; 5. Venituri salariale corespunzatoare muncii efectuate.
Pentru a asigura toate acestea, dar si protectia sociala necesara celor care au parasit sectorul minier, Confederatia Nationala a Sindicatelor Miniere din Romania a negociat cu Guvernul Romaniei, Protocolul din 8.08.1997, care prevedea:
– adoptarea de catre Parlamentul Romaniei a Legii minelor, pina la 30.09. 1997;
– declararea regiunilor miniere ca zone economice speciale, pina la 30. 09. 1997;
– Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a elaborat, in zece zile, actul normativ privind pensionarea inainte de termen cu doi ani a personalului feminin din industria miniera;
– Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a elaborat actul normativ, privind protectia personalului disponibilizat prin restructurare la cerere, prin acordarea compensatiilor privind salariul anticipat pe trei luni, intr-o singura transa la incetarea raporturilor de munca;
– Infiintarea in subordinea Guvernului Romaniei, pina la 31.08. 1997, a Agentiei Nationale pentru Restructurarea Mineritului.
